POST¹- Element de compunere însemnând „după”, „ulterior”, care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. post, fr. post-.

POST³, posturi, s. n. 1. Restricție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către Biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de Biserică; p. ext. gătit fără carne (și fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește; fig. în care se rabdă de foame. ◊ Loc. vb. A ține post = a posti. ◊ Expr. Mare cât o zi de post = foarte mare. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care Biserica prescrie postul. ◊ Postul (cel) Mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl. postŭ.

POST², posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de poliție sau jandarmerie care menține ordinea într-o localitate rurală; p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela sau plantonul în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un agent de circulație. 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. Post de observație. ◊ Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat pentru a da primele îngrijiri medicale. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.

post³- [At: DER / E: lat post, fr post-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1 După. 2 Posterior. 3 Ulterior. 4 În spatele.

post² sn [At: PSALT. HUR. 29^r/17 / Pl: ~uri / E: slv постъ] 1 Interdicție de a mânca unele alimente, de obicei de origine animală, impusă credincioșilor de către biserică sau pe care credincioșii și-o impun singuri în anumite perioade sau zile ale anului Si: postire (2), (îvr) postitură (2), (îvp) sec. 2-3 (D. mâncare; îljv) De ~ (Care este) pregătit numai din alimente admise de biserică pentru o perioadă de post² (1). 4-5 (Pgn; d. alimente; îal) (Care este) gătit fără carne și fără grăsime animală. 6 (D. zile, săptămâni, luni; îla) De ~ În care se recomandă postul (1). 7 (D. zile, luni, săptămâni; îal) În care se postește. 8 (Pgn; d. zile, săptămâni, luni; îal) În care cineva este constrâns să rabde de foame. 9 (Îla) Cât o zi de ~ Care dă impresia că nu se mai termină, atât de lung, de înalt, de mare etc. este. 10 (Îal) Foarte mare. 11-12 (Îe) A fi mare (sau lung) cât o zi de ~ A fi foarte mare sau lung. 13 (Îlv) A ține sau a mânca (de) ~ A posti. 14 Mâncare pregătită din alimente admise de biserică pentru o perioadă de post² (1). 15 Abținere totală sau parțială de la mâncare și băutură. 16 (Îvr; șîs ~ limpede) Regim. 17 (Fam) Abstinență. 18 Perioadă de timp care precedă anumite sărbători religioase și în care biserica prescrie postul² (1). 19 (Îs) ~ul (cel) mare Post (18) care precedă sărbătoarea Paștilor. 20 (Îe) Martie din ~ nu (mai) lipsește Se spune despre cineva care nu lipsește niciodată de la ceva care îi poate aduce un profit. 21 (Îlav) Ca nunta în ~ Acțiune necugetată, nepotrivită pentru o anumită împrejurare. 22 Timp cât cineva este obligat să rabde de foame.

post¹ sn [At: (a. 1819) URICARIUL I, 127 / V: (înv) ~ă sf / Pl: ~uri / E: fr poste, ger Posten] 1 Loc de muncă, într-o anumită ierarhie administrativă, ocupat de cineva numit de obicei prin decizia unei autorități superioare Si: funcție, slujbă. 2 (Fam; îe) A fi pe ~ de... A executa în mod temporar în locul altcuiva rolul de... 3 (Îlav) La ~ (sau la ~ul meu, al tău etc.) Prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu. 4 (Înv) Autoritate publică reprezentată printr-o persoană care îndeplinește anumite funcții administrative. 5 Loc în care se găsește un planton, o santinelă, în timpul serviciului de gardă. 6 (Pex) Serviciu de gardă al santinelei. 7 (Rar) Santinelă. 8-9 (Loc unde se găsește o) formație militară restrânsă care execută unele operații. 10 Unitate de polițiști sau jandarmi, în trecut, de milițieni, însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o localitate rurală. 11 (Pex) Local unde funcționează o unitate de poliție. 12 Loc unde stă un polițist, în trecut, un sergent de stradă, însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi, cu paza unei clădiri etc. 13 (Udp „de”) Instalație fixă sau mobilă care cuprinde aparatele necesare pentru efectuarea anumitor operații tehnice. 14 (Pex) Loc, spațiu special amenajat pentru desfășurarea unei activități tehnice. 15 (Pex) Loc pe care îl ocupă în mod obișnuit cineva într-un ansamblu, într-un loc în care se desfășoară o anumită activitate. 16 (Îs) ~ de mișcare Loc pentru deservirea circulației trenurilor. 17 (Îs) ~ (sanitar) de (prim) ajutor Ansamblu al încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate și bolnavilor. 18 (Spc) Ansamblu al aparatelor sau dispozitivelor necesare transmiterii unor emisiuni de radio sau de televiziune. 19 (Pex) Loc de unde se transmit emisiuni de radio sau de televiziune. 20 Categorie în care sunt introduse, într-o evidență contabilă, sume de bani, materiale etc. 21 Element de activ sau pasiv înscris într-un bilanț, care reprezintă soldul unuia sau mai multor conturi. 22 Rubrică corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate.

POST², posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. ◊ Loc. adv. La post sau la postul meu (ori tău etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor (de serviciu). 2. Loc unde se găsește o formație militară (restrânsă) care execută un ordin; p. ext. formația militară respectivă. ♦ Unitate de polițiști sau jandarmi (în trecut de milițieni) însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o localitate rurală; p. ext. local unde funcționează unitatea respectivă. ♦ Loc unde stă santinela în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinelă. ♦ Loc unde stă un polițist însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi. 3. Instalație utilată cu aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. Post telefonic. ♦ Loc special amenajat în care se desfășoară o activitate practică sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei asemenea activități. Post de observație. ◊ Post de mișcare = loc pentru deservirea circulației trenurilor. Post (sanitar) de (prim) ajutor = ansamblul încăperilor, al mijloacelor tehnico-sanitare și al personalului sanitar, organizat cu scopul de a da primele îngrijiri persoanelor accidentate sau bolnavilor. 4. Categorie în care sunt înscrise într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru de contabilitate. – Din fr. poste.

POST¹- Element de compunere care înseamnă „după”, „ulterior” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din lat. post, fr. post-.

POST³, posturi, s. n. 1. Interdicție de a mânca unele alimente (de origine animală) prescrisă credincioșilor de către biserică în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mâncare) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică; p. ext. gătit fără carne (și fără grăsimi animale); b) (despre zile sau perioade de timp) în care se postește; fig. în care se rabdă de foame. ◊ Loc. vb. A ține post = a posti. ◊ Expr. (E) mare cât o zi de post = (e) foarte mare, foarte înalt. 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească. ◊ Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea Paștilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc (de unde poate obține un profit, un avantaj). ♦ (Fam.) Abstinență. – Din sl. postŭ.

POST¹- Element de compunere însemnînd «după», care servește la formarea unor substantive, ca: postfață, adjective, ca: postbelic, verbe, ca: post-, data, postpune.

POST³, posturi, s. n. 1. Abținere de a mînca unele alimente (carne, grăsimi) prescrisă de biserică credincioșilor, în anumite zile sau în anumite perioade ale anului. Afară se crapă de ziuă, iar noi înfulicăm cu lăcomie; ne răzbunăm pe cele șase săptămîni de post. VLAHUȚĂ, O. A. II 89. M-aș duce în vreo sehăstrie... ca prin post și rugăciuni să capăt iertarea acestui păcat. NEGRUZZI, S. I 30. ◊ Expr. A ține post = a posti. Toți frații mă vorbesc de rău, Și tata-i supărat mereu, Iar mama, la icoane, Mătănii bate, ține post. COȘBUC, P. I 118. Mare cît o zi de post = care nu se mai termină. Uite-i mă, căciula, frate, Mare cît o zi de post. COȘBUC, P. I 225. ◊ Loc. adj. De post = a) (despre mîncări, în opoziție cu de frupt) pregătit numai din alimente îngăduite de biserică; p. ext. gătit fără came (și fără grăsimi animale). Ghiveci de post; b) (despre zile, săptămînij luni) în care se postește; p. ext. în care se rabdă de foame. ◊ Post negru v. negru³ (2). 2. Perioadă de timp care precedă o sărbătoare și în care biserica prescrie să se postească. Iarna se pusese înainte de postul crăciunului cu patru săptămîni. AGÎRBICEANU, S. P. 28. Refuză și limbi și cașcaval, zicînd că e în post și nu poate mînca. ALEXANDRESCU, P. 72. ◊ (Glumeț) Nu m-ăi lăsa să mă-nfrupt c-o sărutare? – Ba te-oi lăsa, Todirică, că doar nu sîntem în post. ALECSANDRI, T. I 247. ◊ Postul (cel) mare = postul care precedă sărbătoarea paștilor. Vă puteți închipui, ce vra să zică a te scălda în Bistrița, la Broșteni, de două ori pe zi, tocmai în postul cel mare. CREANGĂ, A. 28. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește (sau ca-n martie postul), se spune despre cineva care e nelipsit de undeva (unde poate obține un profit, un avantaj). Eu la chef, ca-n marte postul. COȘBUC, P. II 37. De te vor pofti la masă, tu nu te trage sub masă; dar nu fi supărător, că or zice că: mart din post nu mai lipsește. NEGRUZZI, S. I 251. ♦ Fig. Timp cînd se rabdă de foame. Nu știu cum, Așa i-a mers de prost. E rău, cînd anu-ntreg ți-e post, Și masa cînd ți-e-n drum. COȘBUC, P. I 229.

POST², posturi, s. n. 1. Funcție, slujbă. A doua zi și-a luat postul în primire. SAHIA, N. 109. Aflînd că postul de director al noului teatru comunal din Iași nu este pînă acum ocupat, îmi permit a vă oferi pentru acest post serviciile mele. CARAGIALE, O. VII 481. Boierii se bucurau de o schimbare ce le da nădejde că vor pute ocupa iarăși posturi, ca să adune nouă avuții din sudoarea țăranului. NEGRUZZI, S. I 150. ◊ Loc. adj. și adv. La post (sau la postul lui, lor etc.) = prezent la datorie pentru îndeplinirea obligațiilor de serviciu. Tipografii, la postul lor, Ciocănesc, supraveghează, numără, Pregătesc cuvîntului aripi de zbor. DRAGOMIR, P. 11. 2. Locul unde se găsește o formație militară însărcinată cu executarea unor operații militare; p. ext. formația militară respectivă. Găsiră un post al regimentului de roșiori. DUMITRIU, N. 122. Aproape de tranșeea lor Vom face aci un post înaintat. CAMIL PETRESCU, V. 37. ◊ (Urmat de determinări indicînd felul, natura, scopul etc.) Ajunse asudat la postul de observație, ascuns chiar în prima linie de tranșee. REBREANU, P. S. 83. Într-un minut toți vînătorii se împărțiră pe la posturile lor de pîndă. BOLINTINEANU, O. 329. ♦ Unitate de milițieni (în trecut, de jandarmi), însărcinată cu menținerea ordinii publice într-o comună rurală; p. ext. localul unde funcționează unitatea respectivă. La postul de miliție nu-l găsiră pe șef, care era plecat în alt sat. DUMITRIU, N. 153. Mai tîrziu, ar fi putut ajunge șeful unui post, frumos îmbrăcat în uniformă, mai mare peste tot satul. BOGZA, C. O. 273. Toată lumea din sat, adunată în fața postului de jandarmi, cerea cu îndîrjire șefului de post eliberarea din arest a sfătuitorului ei, Gheorghe a Paraschivei. BUJOR, S. 156. ♦ Locul unde stă santinela în timpul serviciului de gardă; p. ext. serviciul de gardă al santinelei; (rar) santinela însăși. Cînd eram în post tăceam ore, ce ore, zile întregi. Așa era consemnul. SAHIA, N. 56. Grupuri de soldați înarmați alergau zoriți, din toate părțile. Posturile se îndoiau pe la gherete. VLAHUȚĂ, O. A. I 149. ♦ Locul unde stă un milițian însărcinat cu supravegherea circulației pe străzi. ♦ Punct sau element situat la (mare) distanță de centrul de care depinde. După vegetația orientală și înfățișarea solului, insula aceasta apare ca o prelungire a Asiei, un post înaintat al vechiului continent. BART, S. M. 48. 3. Instalație cuprinzînd aparatele necesare pentru executarea unor anumite operații tehnice. Post telefonic. ▭ Toți ofițerii își luară locurile obișnuite pe punte. Secundul trecu la postul de manevră al ancorei. BART, E. 131. ♦ Loc în care se desfășoară o activitate (în special tehnică), sau pe care îl ocupă o persoană în timpul efectuării unei operații. Post de observație. ♦ Loc pe care îl ocupă o piesă sau un dispozitiv de fixare sau de prelucrare la o mașină combinată. 4. Categorie în care sînt introduse, într-o evidență contabilă, sume de bani, materiale etc.; rubrica corespunzătoare dintr-un registru, de contabilitate.

POST- Element prim de compunere savantă cu semnificația „după”, „posterior”, „ulterior” sau „îndărătul”, „în spatele”. [< fr., it. post-, cf. lat. post].

POST s.n. 1. Funcție, slujbă. ♦ Loc în care se exercită o anumită activitate. 2. Loc în care se află o unitate militară pentru executarea anumitor operații. ♦ Loc unde stă sentinela în timpul gărzii. 3. Instalație cuprinzînd aparatele necesare pentru executarea anumitor operații tehnice. 4. Categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. [Cf. fr. poste, it. posto].

POST¹- pref. „posterior (în timp și spațiu)”. (< fr. post-, cf. lat. post, după)

POST² s. n. 1. loc în care se exercită o anumită activitate; funcție, slujbă. 2. loc în care se găsește un planton, o santinelă (în timpul gărzii), o unitate militară pentru executarea anumitor operații. 3. instalație cuprinzând aparatura necesară pentru executarea anumitor operații tehnice. ♦ ~ sanitar (sau de prim ajutor) = ansamblu de încăperi, mijloace tehnico-sanitare și personal calificat pentru acordarea primelor îngrijiri accidentaților și bolnavilor. 4. categorie în care sunt introduse într-o evidență contabilă sume de bani, materiale etc. (< fr. poste)

POST-³: ~factum În urma săvârșirii faptului; după ce a avut loc fapta. /Cuv. lat.

POST¹ ~uri n. 1) Loc special de unde se poate supraveghea sau păzi un obiect. ~ de observație. A fi la ~. 2) Persoană sau grup de persoane puse într-un anumit loc să păzească sau să supravegheze pe cineva sau ceva. A schimba ~ul. 3) (în trecut) Unitate de jandarmi având însărcinarea să mențină ordinea într-o comună (rurală). 4) Activitate de răspundere pe care o îndeplinește cineva permanent într-o instituție, întreprindere sau organizație în schimbul unui salariu; funcție. ~ de președinte. ~ de șef de secție. 5) Loc special amenajat unde se desfășoară o anumită activitate. ~ de radio. ~ sanitar. /<fr. poste

POST² ~uri n. 1) Abținere completă sau parțială de la consumarea alimentelor de frupt în anumite zile și perioade de timp, prescrisă credincioșilor de biserică. Zi de ~. 2) Totalitate a zilelor prevăzute pentru această abținere. ~ul Crăciunului. ◊ ~ul (cel) mare postul dinaintea Paștilor. A ține ~ a posti. Mare cât o zi de ~ care pare să nu se mai termine. 3) fig. Perioadă de timp când cineva se abține de la ceva. /sl. postu

post n. 1. locul unde soldatul a fost pus de șeful său: a dezertat dela postul său; 2. corp de gardă și soldații ce-l formează: un mic post ca de 130 soldați turci OD.; 3. fig. funcțiune oarecare: post bine plătit. [Rus. POSTŬ (din fr. poste (m.)].

post n. 1. ajunare: zi de post; 2. timp de ajunat: postul Crăciunului, Paștilor. [Slav. POSTŬ].

2) *post n., pl. urĭ (fr. poste, d. it. posto, care vine d. lat. pósitus, postus, pus; d. fr. vine germ. posten și rus. post, de unde vine rom. post, „funcțiune”. V. pozițiune). Locu unde un soldat saŭ alt om e pus ca să păzească orĭ să lupte: a muri la post. Soldațiĭ pușĭ de pază undeva: un post de 40 de soldațĭ. Fig. Funcțiune: a ocupa un post înalt.

1) post n., pl. urĭ (vsl. postŭ, sîrb. rus. post). Ajunare, abstinență de mîncare. Abstinență de mîncare de carne, lapte și oŭă (adică mîncare numaĭ de vegetale și rar pește) la ortodocșĭ în aintea marilor sărbătorĭ: a ținea post, a mînca post orĭ de post. A spurca postu, a strica postu, a mînca carne, lapte saŭ oŭă în post. – Sînt patru posturĭ la ortodocșĭ: postu mare saŭ al Pașteluĭ (7 săptămînĭ), al sfîntuluĭ Petru (2), al sfinteĭ Mariĭ (2) și al Crăcĭunuluĭ (6). Postu catolic e numaĭ fără carne, dar cu lapte, oŭă și cele-lalte.

3) *post-, prefix latin care înseamnă „după”, ca’n: postbelic, postmeridian. V. ante-.

POST MERIDIEM loc. adv. în cursul după-amiezii. [Abr.: p.m.] – Cuv. lat.

POST-POST-SCRIPTUM s. n. Text adăugat uneori la o scrisoare după post-scriptum. [Abr.: P.P.S.] – Loc. lat.

post-mortem a, av [At: SADOVEANU, E. 76 / E: lat post mortem] (În legătură cu unele titluri, distincții acordate oamenilor iluștri) 1-2 (Care are loc, se acordă etc.) după moarte. corectat(ă)

post-partum [At: DER / E: fr post-partum, lat post partum] (Med) 1 sni Perioadă de 6-8 săptămâni care urmează unei nașteri. 2 sni Stare a lăuzei din perioada care urmează unei nașteri Si: lăuzie. 3 ain (D. boli) Care apare în urma unei nașteri.

post-restant sni [At: BĂLCESCU ap. GHICA, A. 612 / S și: poste-restante, post-restante / E: fr poste-restante] 1 Serviciu special care păstrează la poștă corespondența unei persoane, până când aceasta vine să și-o ridice. 2 (Pex) Indicație menționată pe plic pentru această corespondență.

post-script sn vz post-scriptum

post-scriptu sn vz post-scriptum

post-scriptum sni [At: I. GOLESCU, C. / S și: postsc~, (abr) P. S. / V: (înv) post-scriptu, post-script / E: fr post-scriptum, lat postscriptum] Text care se adaugă la sfârșitul unei scrisori, după ce a fost semnată.

postă¹ sf vz post² corectat(ă)

POST FESTUM (lat.) = După sărbătoare. A ajuns post festum.

POST FESTUM loc. adv. prea târziu. (< lat. post festum, după sărbătoare)

POST-CHEIE s. n. funcție foarte importantă. (după fr. poste-cléf)

post-cheie s. n. Funcție foarte importantă ◊ „Practica «amakudari», care constă în a «parașuta» un funcționar de stat într-un post-cheie de larg interes pentru monopoluri, este curentă în Japonia – informează ziarul «Asahi».” Sc. 16 III 74 p. 8; v. și sculer-șef (1969) (din post + cheie, după fr. poste-clé; DMN 1966)

post-restant n. formulă scrisă pe adresa unei scrisori spre a înștiința că trebue să rămâie la biuroul poștal, unde destinatarul va veni s’o reclame.

post s. n., pl. posturi

post s. n., pl. posturi

post (adm., mil., tehn., bis.) s. n., pl. posturi

+ex post (lat.) loc. adj., loc. adv. (prejudiciu ~, a aborda ~)

+P.P.S. [cit. pepese] s. n., pl. P.P.S.-uri [cit. pepeseurⁱ]

post meridiem (lat.) (desp. di-em) loc. adv.; abr. p.m. (ora 8 ~ = ora 20)

+post-cheie s. n., pl. posturi-cheie

!post-post-scriptum (lat.) s. n., pl. post-post-scriptumuri; abr. P.P.S. [cit. pepese]

*post meridiem (lat.) (di-em) loc. adv.; abr. p.m.

post-mortem (lat.) adj. invar., adv.

post-post-scriptum (lat.) s. n., abr. P.P.S.

POST s. v. slujbă.

POST s. v. dietă, regim.

POST s. (BIS.) 1. (pop.) sec, (prin Mold.) popă. (În timpul ~ului de Crăciun.) 2. postul mare v. păresimi.

post s. v. DIETĂ. REGIM.

POST s. (BIS.) (pop.) sec, (prin Mold.) popă. (În timpul ~ de Crăciun.)

POST s. funcție, serviciu, slujbă, (înv. și reg.) poslușanie, (reg.) servit, (prin Mold.) breaslă, (înv.) cin, huzmet, mansup, (înv., în Transilv.) tistie, tisturie. (Avea un ~ modest.)

Post ≠ câșlegi

post- Pref. care indică așezarea în urmă sau în spate. Lat. post prin intermediul fr. post: post-dată, s. f., din fr. post-date; post-palatal, adj. (velar) etc.

post (posturi), s. n. – 1. Ajunare, sec. – 2. Perioadă în care se ține post. – 3. Mîncare de post. – Megl. post. Sl. postŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 280; Conev 111), cf. bg., sb., ceh., pol., rut., rus. post. – Der. posti, vb. (a ține postul, a mînca de post; a nu mînca, a răbda de foame), din sl. postiti sę; postitor, adj. (care postește); postnic, adj. (cate postește), din sl. postĭnikŭ.

post (posturi) s. n. – Funcție, slujbă. Fr. poste, în sens militar prin intermediul rus. post. Este dubletul lui poștă, s. f. (haltă pentru a schimba caii de voiaj; călătorie cu diligența; casă pentru odihna călătorilor și schimbul cailor și al diligenței; distanța de la o stație la alta, care se socotea cam de 10 km; diligență, poștalion; instituție pentru distribuirea corespondenței; poștaș; Mold., alică; distracție constînd în a pune o hîrtie aprinsă între degetele de la picioare ale unei persoane adormite), cuvînt cu care ar putea proveni din fr. poste sau din it. posta, prin intermediul rus. pocta (Cihac, II, 281; Sanzewitsch 207; Tiktin), din mag. posta (Gáldi, Dict., 152), sau mai probabil din ngr. πόστα, cf. sb., cr., ceh. pošta, pol. poczta. Der. poștal, adj., din fr. postal; poștalion, s. m., din fr. postillon, cf. rus. počtalion; poștalion, s. n. (diligență); poștar (var. poștaș), s. m. (factor poștal); post-restant, s. n., din fr. poste-restante.

POST spațiu prevăzut de regulă cu instalații și aparatură necesară îndeplinirii unor activități tactice, tehnice sau de control pe linie de zbor. Postul de observare aeriană este amenajat pe lângă punctul de comandă al unei unități, în care observatorul aerian este dotat cu planșetă cu cerc azimutal și execută observarea spațiului aerian pentru a descoperi țintele aeriene și transmiterea datelor privind direcția, înălțimea și viteza de zbor, compunerea și natura țintei, acțiunile executate. Postul radiotehnic este constituit dintr-o subunitate din trupele radiotehnice destinată cercetării circulare a spațiului aerian în puncte anume stabilite și pentru asigurarea de radiolocație a zborurilor aviației de vânătoare și a trupelor de rachete antiaeriene.

post, posturi s. n. 1. Interdicție de a mânca unele alimente (mai ales de origine animală), prescrisă credincioșilor de către Biserică în anumite zise sau perioade ale anului. ♦ Formă rituală de asceză fiziologică și mai ales alimentară, asociată adesea cu exerciții de purificare spirituală, prescrisă de Biserică credincioșilor pentru a intra în comuniune cu Dumnezeu. ◊ Loc. adj. De post = a) gătit fără carne (și fără grăsimi animale); b) (despre zile) în care se postește. ◊ Loc. vb. A ține (sau a mânca de) post = a posti. ◊ Expr. (E mare) cât o zi de post = foarte mare. ♦ Mâncare preparată din alimente îngăduite de Biserică pentru o perioadă de post. ♦ Abținere (totală sau parțială) de mâncare (și băutură). ♦ (Înv., rar, în sintagma post limpede) Dietă, regim. ♦ (Fam.) Abstinență. 2. Perioadă de timp care precedă anumite sărbători religioase și în care Biserica prescrie postul. ◊ Postul (cel) mare = postul Paștilor. ◊ Expr. Martie din post nu lipsește sau ca în martie postul, se spune despre cineva care e nelipsit dintr-un loc. ◊ Ca nunta în post, se spune despre o acțiune necugetată, despre ceea ce este nepotrivit într-o anumită împrejurare. ♦ Timp cât cineva este obligat să răbde de foame. – Din sl. postŭ.

post s. n. sg. abstinență

a fi în Postul Mare expr. 1. (intl.) a executa o condamnare mare sau cea mai mare dintre condamnările primite până atunci. 2. (deț.) a nu primi rația de mâncare.

a intra în postul cel mare expr. (intl.) a executa o pedeapsă mare sau cea mai mare dintre pedepsele de până atunci.

a prinde posturi străine expr. a vorbi aiurea, a trăncăni fără noimă.