2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSPOLÍTĂ s. f. Numele unei unități militare poloneze din trecut, alcătuită din nobili polonezi. – Din pol. pospolity.

pospoli sf [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 325 / Pl: ~te / E: pn (wojsko) pospolite] (Înv) 1 Unitate militară poloneză, alcătuită din nobilime. 2 Nobilime care alcătuia această unitate militară.

pospolită f. od. nobleța polonă reunită în corp de armată (NEGR.). [Pol. POSPOLITY, (adunare) generală].

pospolítă f., pl. e (pol. pospolita rzecz, republică, pospolity, comun, general, spól, wspól, pospolu, împreună; sîrb. spol, sex, d. vsl. polŭ, sex. V. poală). Nobilimea polonă, care forma odinioară un corp de armată. Adj. Șleahta pospolită, nobilimea polonă întreagă.

POSPOLÍT, -Ă, pospoliți, -te, adj. Care aparținea unui corp de armată alcătuit din nobili polonezi, format din nobili polonezi. – Din pol. pospolity.

POSPOLÍT, -Ă, pospoliți, -te, adj. (Învechit) Care aparținea corpului de armată alcătuit din nobili polonezi. Venea duiumul oastei [poloneze]: trăsuri, bagaje, pedeștri, șleahta pospolită, amestecați în neregulă cu steagurile strînse. NEGRUZZI, S. I 167.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pospoli (înv.) s. f., g.-d. art. pospolitei; pl. pospolite

pospolítă s. f., pl. pospolíte

+pospolit (înv.) adj. m., pl. pospoliți; f. pospoli, pl. pospolite

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pospólită (pospolíte), s. f. – Corp de armată format de vechea aristocrație poloneză. Pol. pospolita (Tiktin). Sec. XVII, înv.

Intrare: pospolită
pospolită substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pospoli
  • pospolita
plural
  • pospolite
  • pospolitele
genitiv-dativ singular
  • pospolite
  • pospolitei
plural
  • pospolite
  • pospolitelor
vocativ singular
plural
Intrare: pospolit
pospolit adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pospolit
  • pospolitul
  • pospolitu‑
  • pospoli
  • pospolita
plural
  • pospoliți
  • pospoliții
  • pospolite
  • pospolitele
genitiv-dativ singular
  • pospolit
  • pospolitului
  • pospolite
  • pospolitei
plural
  • pospoliți
  • pospoliților
  • pospolite
  • pospolitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pospoli, pospolitesubstantiv feminin

  • 1. Numele unei unități militare poloneze din trecut, alcătuită din nobili polonezi. DEX '09
etimologie:

pospolit, pospoliadjectiv

  • 1. Care aparținea unui corp de armată alcătuit din nobili polonezi, format din nobili polonezi. DEX '98 DLRLC
    • format_quote Venea duiumul oastei [poloneze]: trăsuri, bagaje, pedeștri, șleahta pospolită, amestecați în neregulă cu steagurile strînse. NEGRUZZI, S. I 167. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.