8 definiții pentru pospolită
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POSPOLITĂ s. f. Numele unei unități militare poloneze din trecut, alcătuită din nobili polonezi. – Din pol. pospolity.
pospolită sf [At: M. COSTIN, ap. GÂDEI, 325 / Pl: ~te / E: pn (wojsko) pospolite] (Înv) 1 Unitate militară poloneză, alcătuită din nobilime. 2 Nobilime care alcătuia această unitate militară.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pospolită f. od. nobleța polonă reunită în corp de armată (NEGR.). [Pol. POSPOLITY, (adunare) generală].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pospolítă f., pl. e (pol. pospolita rzecz, republică, pospolity, comun, general, spól, wspól, pospolu, împreună; sîrb. spol, sex, d. vsl. polŭ, sex. V. poală). Nobilimea polonă, care forma odinioară un corp de armată. Adj. Șleahta pospolită, nobilimea polonă întreagă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pospolită (înv.) s. f., g.-d. art. pospolitei; pl. pospolite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pospolită (înv.) s. f., g.-d. art. pospolitei; pl. pospolite
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pospolită s. f., pl. pospolite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
pospolită (pospolite), s. f. – Corp de armată format de vechea aristocrație poloneză. Pol. pospolita (Tiktin). Sec. XVII, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pospolită, pospolitesubstantiv feminin
- 1. Numele unei unități militare poloneze din trecut, alcătuită din nobili polonezi. DEX '09
etimologie:
- pospolity DEX '09