14 definiții pentru posesiv posesiu posetiv


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSESÍV, -Ă, posesivi, -e, adj. 1. (Gram.; despre unele pronume, adjective, articole) Care arată sau cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune (1), de apartenență, de dependență. 2. (Rar) Autoritar. Ton posesiv. – Din fr. possessif, lat. possessivus.

POSESÍV, -Ă, posesivi, -e, adj. 1. (Gram.; despre unele pronume, adjective, articole) Care arată sau cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune (1), de apartenență, de dependență. 2. (Rar) Autoritar. Ton posesiv. – Din fr. possessif, lat. possessivus.

posesiv, ~ă a [At: ETIMOL. 4r/6 / V: (înv) ~iu, ~etiv / Pl: ~i, ~e / E: lat possessivus, fr possessif] 1 a (Grm; d. pronume, articol, adjectiv) Care exprimă o relație de apartenență, un raport de posesiune, de dependență. 2 sn Parte de vorbire care exprimă un raport de apartenență. 3 a Care trădează spirit de stăpânitor. 4 a (Pex) Autoritar. 5 a (Fam) Care vrea să arate dominația, stăpânirea față de un obiect sau de o persoană.

POSESÍV, posesive, adj. n. (Gram.; despre pronume, adjective, articole) Care arată posesiunea, apartenența. În exemplul «cartea mea», «mea» este adjectiv posesiv.

POSESÍV, -Ă adj. 1. (Despre pronume, adjective, articole) Care indică posesiunea, stăpânirea, apartenența. 2. (Fam.) Care vrea să arate posesiunea, stăpânirea asupra unui obiect etc. [Cf. fr. possessif, lat. possessivus].

POSESÍV, -Ă adj. 1. (despre pronume, adjective, articole) care indică posesiunea, apartenența. 2. care manifestă, trădează spirit de posesor. (< lat. possessivus, fr. possessif)

POSESÍV ~e adj. (despre pronume, adjective, articole) Care exprimă posesia sau apartenența. /<fr. possessif, lat. possessivus

posesiv a. care exprimă o idee de posesiune: pronume posesiv.

*posesív, -ă adj. (lat. possessivus). Gram. – Pronumele posesive sînt: meŭ, tăŭ, săŭ (saŭ luĭ), nostru, vostru, (lor), mea, ta, sa (saŭ ), noastră, voastră, (lor), meĭ, tăĭ, săĭ (saŭ luĭ), noștri, voștri, (lor), mele, tale, sale (saŭ ), noastre, voastre, (lor). Cînd e izolat orĭ e înaintea substantivuluĭ, pronumele posesiv se articulează: al meŭ e calu, al meŭ cal, al tăŭ, al luĭ ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

posesív adj. m., pl. posesívi; f. posesívă, pl. posesíve

posesív adj. m., pl. posesívi; f. sg. posesívă, pl. posesíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

POSESÍV, -Ă adj. (cf. fr. possessif, lat. possessivus): în sintagmele adjectiv pronominal posesiv, articol posesiv, dativ posesiv, pronume posesiv și reflexiv posesiv (v.).

adjectiv posesiv etic, adjectivul posesiv de persoana I, explicativ (fără funcție gramaticală), folosit de povestitor pe lângă numele eroului principal al povestirii pentru a-și exprima interesul deosebit pe care-l solicită și ascultătorilor, față de erou (A): „Ridicându-și căciula cea mițoasă, vedem o frunte atât de netedă, albă, corect boltită, care coincide pe deplin cu fața într-adevăr plăcută a tânărului meu.” (Eminescu). Întrebuințat și la plural, adjectivul posesiv etic (nostru) are același efect stilistic ca și dativul etic de persoana a II-a sg.: povestitorul îl include și pe cititor (ascultător) în sfera interesului etic al povestirii: „Oricât de neplăcut să fi fost spectacolul pentru simțul estetic al călătorului meu, el avu o influență salutară asupra eroului nostru.” (Eminescu)

Intrare: posesiv
posesiv adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posesiv
  • posesivul
  • posesivu‑
  • posesi
  • posesiva
plural
  • posesivi
  • posesivii
  • posesive
  • posesivele
genitiv-dativ singular
  • posesiv
  • posesivului
  • posesive
  • posesivei
plural
  • posesivi
  • posesivilor
  • posesive
  • posesivelor
vocativ singular
plural
posesiu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
posetiv
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

posesiv posesiu posetiv

  • 1. gramatică (Despre unele pronume, adjective, articole) Care arată sau cu ajutorul căruia se exprimă un raport de posesiune, de apartenență, de dependență.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • În exemplul «cartea mea», «mea» este adjectiv posesiv.
      surse: DLRLC
  • 2. rar Autoritar.
    surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
    exemple
    • Ton posesiv.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. familiar Care vrea să arate posesiunea, stăpânirea asupra unui obiect etc.
    surse: DN

etimologie: