7 definiții pentru posăceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POSĂCEÁLĂ, posăceli, s. f. (Rar) Faptul de a fi posac; lipsă de veselie, proastă dispoziție. – Posac + suf. -eală.

POSĂCEÁLĂ, posăceli, s. f. (Rar) Faptul de a fi posac; lipsă de veselie, proastă dispoziție. – Posac + suf. -eală.

posăcea sf [At: CADE / Pl: ~celi / E: posac + -eală] (Rar) 1 Posomoreală. 2 Vreme mohorâtă.

POSĂCEÁLĂ, posăceli, s. f. (Rar) Posomoreală. Dar timpul rămînea statornic în posăceală și amenințare. La CADE.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

posăceálă (rar) s. f., g.-d. art. posăcélii; pl. posăcéli

posăceálă s. f., g.-d. art. posăcélii; pl. posăcéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POSĂCEÁLĂ s. v. încruntare, întristare, întunecare, mâhnire, morocăneală, posăcie, posomoreală, tristețe, ursuzenie, ursuzlâc.

posăcea s. v. ÎNCRUNTARE. ÎNTRISTARE. ÎNTUNECARE. MÎHNIRE. MOROCĂNEALĂ. POSĂCIE. POSOMOREALĂ. TRISTEȚE. URSUZENIE. URSUZLÎC.

Intrare: posăceală
posăceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • posăcea
  • posăceala
plural
  • posăceli
  • posăcelile
genitiv-dativ singular
  • posăceli
  • posăcelii
plural
  • posăceli
  • posăcelilor
vocativ singular
plural