portocală² sf vz portocal

portocală¹ sf [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 55 / V: (îrg) potruc~, (înv) portoca, (reg) potro~, proto~, purtuc~ / Pl: ~le / E: ngr πορτοκάλλι] 1 Fruct sferic al portocalului, învelit într-o coajă galbenă-roșiatică, zemos, cu gust dulce-acrișor, aromat și bogat în vitamine și uleiuri eterice Si: (îrg) naramză¹, pomeranță, (reg) noroancă. 2 (Bot; Olt) Colăcel (Pelargonium pelatum). 3 (Bot; Trs; prc) Portulac (1) (Portulaca grandiflora). 4 (Rar; pan) Lumânare galbenă și subțire, răsucită ca un ghem pentru a putea fi ținută mai ușor în mână. 5 (La jocurile de copii) Cuvânt dintr-o formulă de eliminare.

PORTOCALĂ¹ s. f. v. portocal.

PORTOCALĂ², portocale, s. f. 1. Fructul aromat și hrănitor al portocalului, de formă rotundă, zemos și învelit într-o coajă de culoare galben-roșiatică bogată în uleiuri eterice; naramză. Și-i adevărat că pămîntu-i rotund ca o portocală? îndrăznește iar, cu mai multă însuflețire, omul. SADOVEANU, O. VIII 184. Scoase din buzunarul hainei o portocală și-o oferi lui Simon. SAHIA, N. 105. În lung miros de smoală, de flori, de portocale. ANGHEL, P. 25. 2. (Învechit) Luminare lungă și subțire, răsucită ca un ghem, pentru a putea fi ținută mai ușor în mînă. Lache scoate din buzunar o portocală, îi trage coada și ia, de la cocoana care l-a făcut măgar și obraznic, lumină. CARAGIALE, O. II 150. 3. Cuvînt întrebuințat în formulele de eliminare în jocurile copiilor. Ala, bala, portocala, Cioc, boc, Treci la loc. TEODORESCU, P. P. 194.

PORTOCALĂ ~e f. Fruct al portocalului. /<ngr. portokáli

portocală f. fruct rotund cu sâmburi, de coloare galbenă-aurie, cu miros plăcut, miezul dulce și suculent. (V. năramză).

portocálă f., pl. e (ngr. portokálli, d. it. portogalio, adică din Portugalia; turc. portakal și portokal). Fruct de portocal: portocalele aŭ coaja portocalie, îs sferice, împărțite în feliĭ și zemoase ca și lămîile, dar delicioase pin dulceață. V. naramză, mandarină, chitră, frap.

portoca sf vz portocală

portocal sm [At: CR (1833), 80²/28 / V: (îrg) ~ă sf (reg) ~tuc~ / Pl: ~i / E: drr portocală cf ngr πορτοκαλλιά] Pom fructifer mediteranean și subtropical, cu frunze persistente, cu flori albe și parfumate, cu fructe sferice, galbene-roșietice, comestibile Si: (îrg) naramz, (înv) oranz, (reg) năranci (Citrus aurantium).

potrocală sf vz portocală¹ corectat(ă)

potrucală sf vz portocală¹ corectat(ă)

protocală sf vz portocală¹

purtucală sf vz portocală¹

PORTOCAL, portocali, s. m. Arbust fructifer din regiunea mediteraneană, cu frunzele totdeauna verzi, cu florile albe și parfumate și cu fructele aromate și hrănitoare (Citrus Aurantium). Briza răcorită aduce dintre insule mireasma acrișoară a portocalului. TUDORAN, P. 337. Portocalul din grădină Tot omătul lui de floare, Cînd te dai de el aproape, Ți-l aruncă la picioare. ANGHEL, P. 188. – Variantă: portocală (BART, S. M. 47, EMINESCU, O. IV 179, ALECSANDRI, T. 1687) s. f.

PORTOCAL ~i m. Pom fructifer exotic, cu frunze rezistente, cu flori albe parfumate și cu fructe mari globulare, de culoare galbenă-roșcată, aromate. /Din portocală

portocal m. arbore totdeauna verde ce face portocale: din florile sale se fac infuziuni și floarea-i distilată dă o apă excelentă spre a calma nervii (Citrus aurantium). [Gr. mod. PORTOCÁLI (din it. portogallo)].

portocál m., pl. lĭ (d. portocală). Pomu care produce portocale (citrus aurantium). – Portocalu e originar din Asia, crește în țările calde, maĭ ales în prejuru Mediteraneĭ, și rămîne tot-de-a-una verde. Florile, fructele și frunzele luĭ, precum și esența scoasă din ele, se întrebuințează în medicină și industrie. Infuziunea din florile luĭ liniștește nerviĭ.

portocală s. f., g.-d. art. portocalei; pl. portocale

portocală s. f., g.-d. art. portocalei; pl. portocale

portocală s. f., g.-d. art. portocalei; pl. portocale

portocal s. m., pl. portocali

portocal s. m., pl. portocali

portocal s. m., pl. portocali

PORTOCALĂ s. (BOT.) (înv. și reg.) naramză, (reg.) noroancă, pomeranță.

PORTOCALĂ s. (BOT.) (înv. și reg.) naramză, (reg.) noroancă, pomeranță.

PORTOCAL s. (BOT.; Citrus aurantium) (înv. și reg.) naramz, (reg.) noroancă, oranz.

PORTOCAL s. (BOT.; Citrus aurantium) (înv. și reg.) naramz, (reg.) noroancă, oranz.

portocal (portocali), s. m. – Naramz. – Mr. purdicale, purtucală, megl. purtucală. Ngr. πορτοϰάλλι (Tiktin; Ronzevalle 60; Gáldi 234), cf. tc., bg. portokal, alb. portokaljë, calabr. portugallu. – Der. portocală, s. f. (naramză); portocaliu, adj. (de culoarea portocalei).

PORTOCÁLĂ s.f. Fructul citric al portocalului (Citrus sinensis), de culoare portocalie, dulce și zemos; Portocală roșie = varietate de portocală, cu coaja și sucul de culoare roșie ca sângele, cultivată în special în Sicilia, it. arancia sanguina sau arancia rossa; Portocală amară = fructul portocalului sălbatic (Citrus aurantium), necomestibil, utilizat doar pentru producerea de dulceață, gem, lichioruri (Grand Marnier ș.a.), iar în gastronomie, coaja și sucul se folosesc pentru aromatizarea preparatelor numite „a la bigarade”.

PORTOCÁLĂ (< ngr.) s. f. Fructul portocalului, bacă globuloasă portocalie, conținând apă, hidrați de carbon, acizi organici, vitaminele C, A, B₂, săruri de sodiu și de potasiu, calciu, fosfor, fier etc. Foarte nutritiv, are valoare energetică mare, suplinind carențele vitaminice. Frecvent folosit în industria alimentară la fabricarea sucurilor, a compoturilor, gemurilor și dulcețurilor, a băuturilor alcoolice etc. Are utilizări terapeutice, ca tonic muscular și al sistemului nervos, remineralizant, hepatoprotector, diuretic etc.

PORTOCÁL (< portocală) s. m. Pom fructifer din familia rutaceelor, originar din Asia, înalt de 2-4 m, cu frunze persistente, cu flori albe parfumate și cu fructe sferice galben-roșietice, comestibile (Citrus auruntium). Adus în Europa în timpul cruciadelor, a fost introdus în cultură mai ales în zona mediteraneană, dar și în alte regiuni cu climă subtropicală (ex. California).

Citrus aurantium L., « Portocal ». Specie care înflorește în mai-iul. Flori plăcut mirositoare, mici, albe, stelate (caliciul cu 5 lobi, corolă cu cca 8 petale, cca 25 stamine), în raceme terminale. Fructe oranj, sferice, comestibile. Frunze ovate, întregi, lucioase, persistente, cu pețiolul aripat, articulat. Arbore (cca 1-10 m înălțime) cu tulpină netedă, cîteodată ramificată de la bază, scoarță brună-verzuie (Pl. 22, fig. 126).

PONCIRUS Rafir, PORTOCAL AMAR, fam. Rutaceae. Gen cu o singură specie: P. trifoliata (L.) Rafir, originară din China și Japonia. Înflorește primăvara înaintea frunzelor. Flori albe, mari, parfumate, pe tipul 5 (stamine libere), solitare sau în perechi în axa frunzei. Frunze trifoliate pe lujeri verzi, pețioli cu aripi. Tufă glabră, cca 3 m înălțime, stufoasă, spini lungi de cca 3 cm. Fructe aurii, pubescente, cărnoase, necomestibile.