2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORTÁRMĂ s. f. Purtare, deținere a unei arme de foc. Permis de portarmă.Port1- + armă.

PORTÁRMĂ s. f. Purtare, deținere a unei arme de foc. Permis de portarmă.Port1- + armă.

PORTÁRMĂ s. f. Purtare de armă, deținere a unei arme. Permis de portarmă.

PORTÁRMĂ s. f. purtare, deținere a unei arme de foc. (< fr. porte-arme)

PORTÁRMĂ f.: Permis de ~ permis de a avea și a purta o armă de foc. /port- + armă

portarm, ~ă [At: DN3 / E: fr porte-arme] 1 as Care deține o armă. 2 (Îs) Permis (de) ~ Autorizație oficială de a purta o armă. 2 Deținere legală a unei arme de foc.

PORTÁRM, -Ă adj. Care deține o armă. ◊ Permis portarm = autorizație oficială de a purta o armă. // s.f. Purtare, deținere de armă. [Cf. fr. porte-arme].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!portármă (por-tar-/port-ar-) s. f.

portármă s. f. (sil. mf. port-)

Intrare: portarmă
  • silabație: por-tar-mă, port-ar-mă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portarmă
  • portarma
plural
genitiv-dativ singular
  • portarme
  • portarmei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: portarm
portarm adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portarm
  • portarmul
  • portarmu‑
  • portarmă
  • portarma
plural
  • portarmi
  • portarmii
  • portarme
  • portarmele
genitiv-dativ singular
  • portarm
  • portarmului
  • portarme
  • portarmei
plural
  • portarmi
  • portarmilor
  • portarme
  • portarmelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

portarmă

  • 1. Purtare, deținere a unei arme de foc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 attach_file un exemplu
    exemple
    • Permis de portarmă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Port- + armă
    surse: DEX '09 DEX '98