8 definiții pentru portarmă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PORTARMĂ s. f. Purtare, deținere a unei arme de foc. Permis de portarmă. – Port1- + armă.
PORTARMĂ s. f. Purtare, deținere a unei arme de foc. Permis de portarmă. – Port1- + armă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
PORTARMĂ s. f. Purtare de armă, deținere a unei arme. Permis de portarmă.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PORTARMĂ s. f. purtare, deținere a unei arme de foc. (< fr. porte-arme)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
PORTARMĂ f.: Permis de ~ permis de a avea și a purta o armă de foc. /port- + armă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PORTARM, -Ă adj. Care deține o armă. ◊ Permis portarm = autorizație oficială de a purta o armă. // s.f. Purtare, deținere de armă. [Cf. fr. porte-arme].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
portarmă (desp. por-tar-/port-ar-) s. f.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!portarmă (por-tar-/port-ar-) s. f.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
portarmă s. f. (sil. mf. port-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: por-tar-mă, port-ar-mă
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
portarmăsubstantiv feminin
- 1. Purtare, deținere a unei arme de foc. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Permis de portarmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
-
etimologie:
- Port- + armă DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.