portant, ~ă a [At: LTR² / Pl: ~nți, ~e / E: fr portant] (Teh) 1 Care este construit special pentru a suporta încărcături Si: purtător, susținător. 2 Care susține ceva. 3 (Îs) Forță ~ă Portanță (1). 4 (Îs) Zidărie ~ă Zidărie din cărămidă sau alt material legat pe locul zidirii cu liantul respectiv.

portanță sf [At: LTR² / Pl: ~țe / E: fr portance] 1 Forță care asigură sustentația unui corp cufundat într-un fluid și aflat în mișcare față de acest fluid. 2 (Pex) Sarcină maximă pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc.

PORTANT, -Ă, portanți, -te, adj. (Tehn.) Care susține ceva, care poartă ceva; care se referă la portanță. Suprafață portantă. Forță portantă.

PORTANȚĂ, portanțe, s. f. 1. Componentă a unei forțe aerodinamice care se exercită asupra unui corp în mișcare relativă față de fluidul în care e cufundat și care face posibilă susținerea corpului în acel fluid. 2. Sarcina, greutatea maximă pe care o poate suporta un teren sau un sistem tehnic.

PORTANT, -Ă adj. Susținător, de susținere, purtător; referitor la portanță. ◊ Zidărie portantă = zidărie construită după metodele clasice (cărămizi sau alt material legat pe locul zidirii cu liantul respectiv); caroserie portantă = caroserie de autovehicul fără șasiu. [< fr. portant].

PORTANȚĂ s.f. 1. Cea mai mare sarcină pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc. 2. Componentă a forței aerodinamice, perpendiculară pe direcția vitezei unui corp în mișcare, care acționează asupra acestuia. [< fr. portance].

PORTANT, -Ă I. adj. (tehn.) construit pentru a suporta încărcături; de susținere. ♦ forță ~ă = portanță. II. s. m. 1. dispozitiv, la unele ambarcații cu rame, fixat în afara bordului, care sprijină furcheții. 2. (teatru) dispozitiv de susținere a decorurilor, a reflectoarelor. (< fr. portant)

PORTANȚĂ s. f. componentă a forței aerodinamice, perpendiculară pe direcția vitezei unui corp în mișcare, care acționează asupra acestuia, asigurând sustentația; forță portantă; (p. ext.) cea mai mare sarcină pe care o poate suporta un teren, un sistem tehnic etc. (< fr. portance)

PORTANT ~tă (~ți, ~te) Care poartă sau susține ceva. /<fr. portant

PORTANȚĂ ~e f. Forță care asigură sustentația unui avion în zbor. /<fr. portance

portant adj. m., pl. portanți; f. portantă, pl. portante

portanță s. f., g.-d. art. portanței; pl. portanțe

portant adj. m., pl. portanți; f. portantă, pl. portante

portanță s. f., g.-d. art. portanței; pl. portanțe

portant adj. m., pl. portanți; f. sg. portantă, pl. portante

portanță s. f., g.-d. art. portanței; pl. portanțe

DISTRUGĂTOR DE PORTANȚĂ spoiler specializat montat lângă fuzelaj care descoperă la bracare o deschidere completă a aripii prin care trec fileurile de aer pe intrados (v.) producând scăderea portanței (v.) în zona respectivă, reducând efectul de hipersustentație, mărind capacitatea de frânare a aeronavei.

PORTANȚA componenta verticală a forței aerodinamice care acționează asupra unui corp de profil aerodinamic care se deplasează prin aer, asigurându-i sustentația (v.), stând la baza zborului planoarelor, elicopterelor etc. Portanța apare ca urmare a diferenței de presiune statică ce apare între cele două forțe opuse ale profilului, consecință a vitezelor diferite ale fileelor de aer în vecinătatea acestor fețe.

PORTANT adj. v. sprijinitor, susținător.

PORTANȚĂ s. (FIZ.) forță portantă.