12 definiții pentru portțigaret portțigaretă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORTȚIGARÉT, portțigarete, s. n. 1. Tabacheră. 2. Tub mic de chihlimbar, de lemn, de celuloid etc. în care se fixează țigara pentru a fi fumată. – Din fr. porte-cigarettes.

PORTȚIGARÉT, portțigarete, s. n. 1. Tabacheră. 2. Tub mic de chihlimbar, de lemn, de celuloid etc. în care se fixează țigara pentru a fi fumată. – Din fr. porte-cigarettes.

portțigaret sn [At: C. PETRESCU, S. 223 / V: (rar) sf / Pl: ~e / E: porte-cigarette(s)] 1 Cutie paralelipipedică de metal, lemn, piele etc. în care se păstrează țigările Si: tabacheră, (rar) porttabac, portțigar. 2 Mic tub de chihlimbar, os, lemn, material plastic etc. în care se introduce țigara pentru a fi fumată.

PORTȚIGARÉT, portțigarele, s. n. 1. Tabacheră pentru țigarete sau țigări. Scoase din portțigaretul îngust de platină, cu încrustații de email, o țigaretă egipțiană și o aprinse. C. PETRESCU, Î. I 4. 2. Tub mic de lemn, de os etc. în care se fixează țigara pentru a fi fumată. Fumează dintr-un portțigaret lung de două palme, de baga, roșiatic. CAMIL PETRESCU, P. 95.

PORTȚIGARÉT s.n. 1. Cutie plată de metal, de piele etc. în care se păstrează țigările. 2. Tub mic din diferite materiale în care se fixează țigara pentru a fi fumată. [Cf. fr. porte-cigarette].

PORTȚIGARÉT s. n. 1. cutie plată în care se păstrează țigările. 2. tub mic în care se fixează țigara pentru a fi fumată. (< fr. porte-cigarettes)

PORTȚIGARÉT ~e n. 1) Cutiuță plată în care se poartă țigări sau țigarete. 2) Tub mic (de os, de lemn, de ebonită) în care se fixează țigara pentru a fuma; muștiuc. /<fr. porte-cigarette[s]

portțigare sf vz portțigaret


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

portțigarét (port-ți-) s. n., pl. portțigaréte

portțigarét s. n. (sil. mf. port-), pl. portțigaréte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORTȚIGARÉT s. 1. țigaret, țigaretă, (Ban. și Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.) 2. v. tabacheră.

PORTȚIGARET s. 1. țigaret, țigaretă, (Ban. și Transilv.) sipcă. (Fumează cu ~.) 2. tabacheră, (rar) porttabac, portțigar, (Ban., Transilv. și Bucov.) picsă, (prin Transilv.) tarță, (înv.) tabacherniță, (arg.) magazie. (Iși ține țigările în ~.)

Intrare: portțigaret
portțigaret substantiv neutru
  • silabație: port- info
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portțigaret
  • portțigaretul
  • portțigaretu‑
plural
  • portțigarete
  • portțigaretele
genitiv-dativ singular
  • portțigaret
  • portțigaretului
plural
  • portțigarete
  • portțigaretelor
vocativ singular
plural
portțigaretă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)