14 definiții pentru portărel portarău portăreu purtărel


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PORTĂRÉL, portărei, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu executarea sentințelor judecătorești. 2. Slujbaș domnesc subordonat portarului (2). – Portar + suf. -el.

portărel sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 331 / V: (reg) ~tarău, ~eu, pur~ / Pl: ~ei / E: portar + -el] 1-2 (Reg; șhp) Portar (2) (tânăr). 3 (Spc) Fiecare dintre feciorii care, în ceremonialul nunții țărănești, închid poarta1 (1) curții unde este nunta și nu permit ieșirea tinerilor căsătoriți decât după ce aceștia plătesc o despăgubire. 4 (Înv) Slujbaș domnesc subordonat portarului (2). 5 (Înv) Funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea hotărârilor judecătorești Si: (reg) portar (2).

PORTĂRÉL, portărei, s. m. 1. Funcționar însărcinat cu executarea unei sentințe judecătorești. 2. Slujbaș domnesc subordonat portarului (2). – Portar + suf. -el.

PORTĂRÉL, portărei, s. m. 1. (Ieșit din uz) Executor judecătoresc. Chiar în ziua aceea, omul a venit cu un portărel de la tribunal și cu o trăsură. PAS, Z. I 243. 2. (Învechit) Slujbaș domnesc subordonat portarului (3). Din larguri de palută ies patru portărei. Au coifuri, au ceaprazuri, au sulița la ei. COȘBUC, P. II 194.

PORTĂRÉL ~i m. 1) ist. Slujbaș la curtea domnească subordonat portarului. 2) Funcționar care execută sentințele judecătorești. /portar + suf. ~el

portărel m. funcționar public însărcinat cu notificarea actelor de justiție și cu executarea sentințelor. [Lit. mic portar sau ușier].

portărél m., pl. (dim. d. portar). Vechĭ. Funcționar supt portaru cel mare. Azĭ. Funcționar public care notifică actele justițiiĭ și execută sentențele judiciare (e asimilat cu magistrațiĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

portărél s. m., pl. portăréi, art. portăréii

portărél s. m., pl. portăréi, art. portăréii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORTĂRÉL s. (JUR.) (reg.) portar, (Transilv.) pristav.

PORTĂREL s. (JUR.) (reg.) portar, (Transilv.) pristav.

Intrare: portărel
substantiv masculin (M12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • portărel
  • portărelul
  • portărelu‑
plural
  • portărei
  • portăreii
genitiv-dativ singular
  • portărel
  • portărelului
plural
  • portărei
  • portăreilor
vocativ singular
  • portărelule
  • portărele
plural
  • portăreilor
portarău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
portăreu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
purtărel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

portărel portarău portăreu purtărel

  • 1. Funcționar însărcinat cu executarea sentințelor judecătorești.
    exemple
    • Chiar în ziua aceea, omul a venit cu un portărel de la tribunal și cu o trăsură. PAS, Z. I 243.
      surse: DLRLC
  • 2. Slujbaș domnesc subordonat portarului.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Din larguri de palută ies patru portărei. Au coifuri, au ceaprazuri, au sulița la ei. COȘBUC, P. II 194.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Portar + sufix -el.
    surse: DEX '98 DEX '09