portărel sm [At: (a. 1776) URICARIUL XIX, 331 / V: (reg) ~tarău, ~eu, pur~ / Pl: ~ei / E: portar + -el] 1-2 (Reg; șhp) Portar (2) (tânăr). 3 (Spc) Fiecare dintre feciorii care, în ceremonialul nunții țărănești, închid poarta¹ (1) curții unde este nunta și nu permit ieșirea tinerilor căsătoriți decât după ce aceștia plătesc o despăgubire. 4 (Înv) Slujbaș domnesc subordonat portarului (2). 5 (Înv) Funcționar însărcinat cu îndeplinirea unor acte de procedură și cu executarea hotărârilor judecătorești Si: (reg) portar (2).