popularitate sf [At: CR (1829), 238¹/1 / Pl: ~tăți / E: fr popularité] 1-4 Calitate de a fi popular (12-15) Si: (îvr) poporalitate (1-4). 5 Stimă, considerație, simpatie etc. de care se bucură cineva în fața maselor Si: (îvr) poporalitate (5). 6 (Pex) Faimă. 7 (Rar) Reputație proastă.

POPULARITATE s. f. Calitatea de a fi popular (4), de a fi cunoscut și simpatizat de masele largi ale poporului; faimă, renume. Își cultivase acest diminutiv familiar, semn evident al popularității. C. PETRESCU, C. V. 101.

POPULARITATE s.f. Calitatea de a fi popular (4); faimă, renume. [Cf. lat. popularitas, fr. popularité].

POPULARITATE s. f. calitatea de a fi popular (4); renume. (< fr. popularité)

POPULARITATE f. 1) Caracter popular. 2) Apreciere populară înaltă pentru calități deosebite; reputație; renume; faimă; slavă. /<fr. popularité

popularitate f. favoare publică.

*popularitáte f. (lat. populáritas, -átis). Favoare populară: oameniĭ marĭ nu umblă după popularitate.

popularitate s. f., g.-d. art. popularității

popularitate s. f., g.-d. art. popularității

popularitate s. f., g.-d. art. popularității

POPULARITATE s. faimă, renume, reputație, (înv.) poporalitate, (fig.) priză. (Se bucură de oarecare ~.)

POPULARITATE s. faimă, renume, reputație, (înv.) poporalitate, (fig.) priză. (Se bucură de oarecare ~.)

AURA POPULARIS (lat.) vântul popularității, trece la mulțime – Vergiliu, „Eneida”, VI, 816; Horațiu, „Ode”, III, 2, 20. Popularitate ieftină.