16 definiții pentru populație populațiune

POPULÁȚIE, populații, s. f. 1. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc.; poporație, poporime. ♦ (Biol.) Grup de indivizi aparținând aceleiași specii de animale sau plante care coexistă în aceeași arie geografică. 2. (În sintagma) Populație de stele = ansamblu de stele grupate după vârstă, poziție, compoziție chimică etc. [Var.: (înv.) populațiúne s. f.] – Din fr. population.

POPULÁȚIE, populații, s. f. 1. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc., poporație, poporime. ♦ Totalitatea indivizilor animali sau vegetali (din aceeași specie) răspândiți pe un anumit teritoriu. 2. (În sintagma) Populație de stele = ansamblu de stele grupate după vechime, poziție, compoziție chimică etc. [Var.: (înv.) populațiúne s. f.] – Din fr. population.

POPULÁȚIE s. f. Totalitatea locuitorilor unei țări, ai unei regiuni, ai unui oraș etc. [Mantua] este oraș mare, populație are puțină. GOLESCU, Î. 129. – Variantă: populațiúne (CARAGIALE, O. III 144) s. f.

populáție (-ți-e) s. f., art. populáția (-ți-a), g.-d. art. populáției; pl. populáții, art. populáțiile (-ți-i-)

POPULÁȚIE s. 1. locuitori (pl.), (înv. și reg.) poporime, (înv.) poporație, public. (~ orașului.) 2. v. popor. 3. populație statistică v. colectivitate statistică.

POPULÁȚIE s.f. Totalitatea locuitorilor dintr-o țară, dintr-o regiune etc. ♦ (Biol.) Ansamblu de organisme ale unei specii care coexistă în aceeași arie geografică. [Gen. -iei, var. populațiune s.f. / cf. fr. population].

POPULÁȚIE s. f. 1. totalitatea locuitorilor dintr-o țară, regiune etc. ♦ ~ activă = totalitatea oamenilor ocupați în procesul muncii sociale. 2. (biol.) grup de indivizi înrudiți, dar genotipic diferiți, ai unei specii, delimitat în timp și spațiu. 3. ansamblul de indivizi supuși unui studiu statistic. (< fr. population)

POPULÁȚIE ~i f. 1) Totalitate de persoane care locuiesc pe un anumit teritoriu; popor. 2) biol. Totalitatea reprezentanților unei specii de plante sau de animale care trăiesc într-o anumită regiune geografică. [G.-D. populației; Sil. -ți-e] /<fr. population

POPULAȚIÚNE s. f. v. populație.

POPULAȚIÚNE s. f. v. populație.

POPULAȚIÚNE s. f. v. populație.

POPULAȚIÚNE s.f. v. populație.

populați(un)e f. 1. număr de locuitori într’o țară; 2. reunire de oameni din aceeaș țară, din acelaș oraș, de aceeaș condițiune.

*populațiúne f. (lat. populátio, -ónis). Totalitatea locuitorilor uneĭ țărĭ, uneĭ regiunĭ saŭ uneĭ localitățĭ: populațiunea Româniiĭ e de 20 milioane. Totalitatea oamenilor, animalelor saŭ plantelor care formează o categorie particulară: populațiunea școlară a unuĭ oraș, populațiunea funduluĭ mărilor. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

populáție s. f. (sil. -ți-e), art. populáția (sil. -ți-a), g.-d. art. populáției; pl. populáții, art. populáțiile (sil. -ți-i-)

POPULAȚIE s. 1. locuitori (pl.), (înv. și reg.) poporime, (înv.) poporație, public. (~ Vienei.) 2. neam, popor, seminție, (pop.) norod, (înv.) lume, rudă, rudenie. (O ~ de viteji.)


Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel.

a da cu coastele în populație expr. (d. o femeie de moravuri ușoare) a întreține relații sexuale cu un număr nelimitat de parteneri; a duce o viață libertină.

Intrare: populație
populație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • populație
  • populația
plural
  • populații
  • populațiile
genitiv-dativ singular
  • populații
  • populației
plural
  • populații
  • populațiilor
vocativ singular
plural
populațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • populațiune
  • populațiunea
plural
  • populațiuni
  • populațiunile
genitiv-dativ singular
  • populațiuni
  • populațiunii
plural
  • populațiuni
  • populațiunilor
vocativ singular
plural