15 definiții pentru popula


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPULÁ, populez, vb. I. Tranz. A aduce, a așeza locuitori pe un anumit teritoriu. ♦ A ocupa, a umple cu oameni. ♦ A aduce animale sau plante într-o regiune, într-un spațiu delimitat. ♦ (Despre oameni, animale sau plante) A se afla pe un anumit teritoriu, a fi răspândit într-o anumită regiune. – Din lat. populare (cu sensul fr. peupler).

popula vt [At: DDRF / Pzi: ~lez / E: fr peupler] 1 A aduce și a așeza locuitori pe un anumit teritoriu Si: (înv) a popora (2). 2 A umple un teritoriu cu oameni. 3 A aduce animale și a le stabili într-o regiune în care nu erau sau erau prea puține. 4 (D. oameni, animale sau plante) A se afla stabilit pe un anumit teritoriu, într-un anumit loc.

POPULÁ, populez, vb. I. Tranz. A aduce, a așeza locuitori pe un anumit teritoriu. ♦ A ocupa, a umple cu oameni. ♦ A aduce animale și a le stabili într-o regiune (în care nu se găseau sau erau prea puține). ♦ (Despre oameni, animale sau plante) A se afla pe un anumit teritoriu, a fi răspândit într-o anumită regiune. – Din lat. populare (cu sensul fr. peupler).

POPULÁ, populez, vb. I. Tranz. A aduce, a așeza locuitori pe un teritoriu, a umple cu locuitori. A popula o regiune pustie.Sămănase colonii pe toate coastele Mediteranei și populase pe vremuri insulele Baleare. BART, S. M. 47. ◊ Fig. Am evitat tot ce mi se părea că m-ar putea sustrage de la misiunea mea. De la misiunea de a popula lumea cu încă vro cîteva duzini de fantoșe. C. PETRESCU, C. V. 25. Poporul romîn, cum sînt de altmintrelea toate popoarele la un anumit stadiu al dezvoltării lor, în baladele sale își populează lumea cu eroi, prinți, împărați, zîne, vrăjitori, mai presus de fire. GHEREA, ST. CR. III 314. ♦ A aduce animale într-o regiune (unde nu se găseau sau erau prea puține).

POPULÁ vb. I. tr. 1. A aduce, a așeza locuitori pe un teritoriu. 2. A mări numărul de animale, de plante într-o regiune. [< lat. populare, cf. it. popolare].

POPULÁ vb. tr. 1. a aduce, a așeza locuitori pe un teritoriu. 2. a mări numărul de animale, de plante într-o regiune. (după fr. peupler)

A POPULÁ ~éz tranz. 1) (teritorii) A ocupa stabilindu-se. 2) (oameni, animale) A aduce pentru prima dată sau din nou într-o regiune. /<lat. populare, fr. peupler

populà v. 1. a umplea o țară cu locuitori: a popula sate; 2. fig. a umplea: a-și popula memoria cu sentențe frumoase.

*populéz v. tr. (lat. populare [cu înț. schimbat]). Umplu de locuitorĭ: Romul a populat Roma, Basarabia e populată de Românĭ. Pin ext. Populez un lac cu peștĭ, un parc cu brazĭ. Fig. Umplu, mobilez: îmĭ populez mintea cu ideĭ folositoare.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

populá (a ~) vb., ind. prez. 3 populeáză

populá vb., ind. prez. 1 sg. populéz, 3 sg. și pl. populeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPULÁ vb. 1. (înv.) a împopora, a popora. (A ~ un teritoriu.) 2. a locui. (Tribul ~ cândva nordul țării.)

POPULA vb. 1. (înv.) a împopora, a popora. (A ~ un teritoriu.) 2. a locui. (Tribul ~ nordul țării.)

BALADĂ POPULÁRĂ s. (LIT.) cântec bătrânesc.

Intrare: popula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • popula
  • populare
  • populat
  • populatu‑
  • populând
  • populându‑
singular plural
  • populea
  • populați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • populez
(să)
  • populez
  • populam
  • populai
  • populasem
a II-a (tu)
  • populezi
(să)
  • populezi
  • populai
  • populași
  • populaseși
a III-a (el, ea)
  • populea
(să)
  • populeze
  • popula
  • populă
  • populase
plural I (noi)
  • populăm
(să)
  • populăm
  • populam
  • popularăm
  • populaserăm
  • populasem
a II-a (voi)
  • populați
(să)
  • populați
  • populați
  • popularăți
  • populaserăți
  • populaseți
a III-a (ei, ele)
  • populea
(să)
  • populeze
  • populau
  • popula
  • populaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)