3 intrări

31 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPONÉTE s. m. v. poponeț1.

poponete1 sm [At: CIAUȘANU, GL. / Pl: ~eți / E: cf popoi] (Olt) Colăcel din aluat dospit de pâine, care se împarte copiilor de pomană.

poponéte m. (d. Pop). Munt. Pop, proptea verticală. Popondoc, (guzgan). Adv. A sta poponete, a sta pop, a sta poponeț. – Și țoponete.

POPONEÁȚĂ s. f. v. poponeț3.

POPONÉȚ1, poponeți, s. m. (Regional) 1. Numele a două specii de animale rozătoare: a) șoarece de câmp; b) șoarece de pădure. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a rămâne etc.) poponeț = a sta (sau a rămâne) în picioare, țeapăn, nemișcat; a sta izolat de alții. A veni poponeț = a veni, a apărea pe neașteptate; a da buzna (peste cineva). A sări poponeț = a sări dintr-odată (cu vorba). 2. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (2), popândeț (2). [Var.: poponéte s. m.] – Et. nec.

POPONÉȚ3, poponețe, s. n. (Fam.) Șezut, dos (de copil). [Var.: poponeáță s. f.] – Din popou.

POPONÉȚ3, poponețe, s. n. (Fam.) Șezut, dos (de copil). [Var.: poponeáță s. f.] – Din popou.

POPONÉȚ2, poponețe, s. n. (Reg.) 1. Feștilă sau fitil de opaiț; p. gener. opaiț. 2. Sfeșnic. – Et. nec.

POPONÉȚ2, poponețe, s. n. (Reg.) 1. Feștilă sau fitil de opaiț; p. gener. opaiț. 2. Sfeșnic. – Et. nec.

poponeț4 sn [At: PAS, Z. I, 186/ V: ~eață sf / Pl: ~e / E: popou + -oneț] 1-2 (Fam; șhp) Poponel2 (1-2). 3 (Fam) Poponel2 (3). corectată

poponeț3 [At: ȘEZ. XVIII, 168 / V: (pop) ~ete / Pl: (1-2, 8) ~i, (9-14) ~e / E: pop1+ -oneț] 1 sm (Zlg; reg) Șoarece (Apodemus sylvaticus). 2 sm (Zlg; reg) Șoarece (Microtus arvalis). 3-4 av (Pan; îe) A sta (sau a se așeza, a ședea ~) (A sta sau a rămâne în picioare ori) a se așeza pe ceva cu spatele drept, țeapăn, nemișcat. 5 av (Pex; îae) A sta provocator în fața cuiva. 6 av (Îae) A sta izolat de alții. 7 av (Fam; pe lângă verbe de mișcare) Deodată. 8 sm (Pop) Sperietoare de păsări. 9 sn (Pop) Feștilă sau fitil de opaiț. 10 sn (Pgn) Opaiț. 11 sn (Buc) Petic textil muiat în sulf și căruia i se dă foc, pentru a afuma albinele. 12-14 sn (Reg) Pop1 (1-2, 30).

țoponete[1] sm vz poponeț3

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta poponete, greșit tipărită în original — LauraGellner

POPONÉȚ1, poponeți, s. m. (Reg.) 1. Șoarece de câmp; șoarece de pădure. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a rămâne etc.) poponeț = a sta (sau a rămâne) în picioare, țeapăn, nemișcat; a sta izolat de alții. A veni poponeț = a veni, a apărea pe neașteptate; a da buzna (peste cineva). A sări poponeț = a sări dintr-o dată (cu vorba), a sări tam-nisam. 2. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (2), popândeț (2). [Var.: poponéte s. m.] – Et. nec.

POPONÉȚ, (1) poponeți, s. m., (2, 3, 4) poponețe, s. n. 1. (Zool.) Șoarece de cîmp și de pădure, lung de aproximativ 12 cm, cu spinarea roșcată și pîntecele alb, care are obiceiul să stea în două picioare; trăiește în galerii subterane, de unde iese după hrană, făcînd stricăciuni pe ogoare (Apodemus sylvaticus).Expr. A sta (sau a rămîne) poponeț = a sta (sau a rămîne) în picioare, drept, nemișcat, înțepenit. Un fedeleș de vin stătea poponeț alături, ca un pitic al tainițelor pădurii, care anume luase acea înfățișare. SADOVEANU, F. J. 83. După ce m-a doftorii, am rămas un timp poponeț în marginea patului. id. N. F. 87. A veni poponeț = a veni ca din senin, tam-nisam; a da buzna (peste cineva). A scoate poponeț = a scoate gata făcut, aranjat. Și-apoi lasă-te în conta sfinției-sale, că te scoate poponeț ca din cutie. CREANGĂ, O. A. 73. 2. Opaiț, sfeșnic. Pe vatră clipea, mijind, un capăt de luminare de său într-un poponeț de lut. HOGAȘ, M. N. 78. Dacă doar nu-s un poponeț să m-aprind și să mă sting pe mică pe ceas. ALECSANDRI, T. 814. 3. Momîie de speriat păsările; sperietoare. 4. (Familiar) Șezut, dos. O femeie dregea pantalonii rupți ai unui băiat fără să-l dezbrace, ci răsturnîndu-l cu capul în jos și punîndu-i poponețul deasupra mașinii de cusut. PAS, Z. I 196. – Variante: poponéte s. m., poponeáță s. f.

POPONÉȚ1 ~e n. reg. 1) Lampă primitivă constând dintr-un fitil introdus într-un vas umplut cu ulei sau cu untură topită; opaiț. 2) Suport pentru lumânări. /cf. sb. poponac, ucr. oponeț

POPONÉȚ2 ~i m. 1) Șoarece de câmp și de pădure, care stă și în două picioare. ◊ A sta (sau a rămâne) ~ a sta (sau a rămâne) nemișcat. 2) Obiect cu înfățișare de om, așezat pe un teren cu anumite culturi, pentru a speria păsările ce pot aduce daune; sperietoare de păsări; momâie; matahală. /Orig. nec.

poponeț n. 1. Mold. Bot. volbură; 2. opaiț: dă masalaua pe un poponeț; a sta poponeț, a sta ca un stâlp (în drum), a fi provocător (VLAHUȚĂ). [Sârb. POPONAȚ, volbură; sensul 2 face aluziune la tulpina volubilă a plantei].

arată toate definițiile

Intrare: poponeț (feștilă)
poponeț2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poponeț
  • poponețul
  • poponețu‑
plural
  • poponețe
  • poponețele
genitiv-dativ singular
  • poponeț
  • poponețului
plural
  • poponețe
  • poponețelor
vocativ singular
plural
Intrare: poponeț (șezut)
poponeț2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poponeț
  • poponețul
  • poponețu‑
plural
  • poponețe
  • poponețele
genitiv-dativ singular
  • poponeț
  • poponețului
plural
  • poponețe
  • poponețelor
vocativ singular
plural
poponeață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poponeață
  • poponeața
plural
  • poponețe
  • poponețele
genitiv-dativ singular
  • poponețe
  • poponeței
plural
  • poponețe
  • poponețelor
vocativ singular
plural
Intrare: poponeț (zool.; sperietoare)
poponeț1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poponeț
  • poponețul
  • poponețu‑
plural
  • poponeți
  • poponeții
genitiv-dativ singular
  • poponeț
  • poponețului
plural
  • poponeți
  • poponeților
vocativ singular
plural
poponeț2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poponeț
  • poponețul
  • poponețu‑
plural
  • poponețe
  • poponețele
genitiv-dativ singular
  • poponeț
  • poponețului
plural
  • poponețe
  • poponețelor
vocativ singular
plural
ponete
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poponete
  • poponetele
plural
  • poponeți
  • poponeții
genitiv-dativ singular
  • poponete
  • poponetelui
plural
  • poponeți
  • poponeților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

poponeț (feștilă) regional

  • 1. Feștilă sau fitil de opaiț.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • exemple
      • Pe vatră clipea, mijind, un capăt de lumînare de său într-un poponeț de lut. HOGAȘ, M. N. 78.
        surse: DLRLC
      • Dacă doar nu-s un poponeț să m-aprind și să mă sting pe mică pe ceas. ALECSANDRI, T. 814.
        surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

poponeț (șezut) poponeață

  • 1. familiar Șezut, dos (de copil).
    exemple
    • O femeie dregea pantalonii rupți ai unui băiat fără să-l dezbrace, ci răsturnîndu-l cu capul în jos și punîndu-i poponețul deasupra mașinii de cusut. PAS, Z. I 196.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • popou
    surse: DEX '09

poponeț (zool.; sperietoare) ponete poponete regional

  • 1. substantiv masculin Numele a două specii de animale rozătoare:
    surse: DEX '09 DLRLC
    • 1.1. șoarece de câmp.
      surse: DEX '09
    • 1.2. șoarece de pădure.
      surse: DEX '09
    • 1.3. expresie (și) adverbial A sta (sau a rămâne etc.) poponeț = a sta (sau a rămâne) în picioare, țeapăn, nemișcat; a sta izolat de alții.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Un fedeleș de vin stătea poponeț alături, ca un pitic al tainițelor pădurii, care anume luase acea înfățișare. SADOVEANU, F. J. 83.
        surse: DLRLC
      • După ce m-a doftorit, am rămas un timp poponeț în marginea patului. SADOVEANU, N. F. 87.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie A veni poponeț = a veni, a apărea pe neașteptate; a da buzna (peste cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie A sări poponeț = a sări dintr-odată (cu vorba).
      surse: DEX '09
    • 1.6. expresie A scoate poponeț = a scoate gata făcut, aranjat.
      exemple
      • Și-apoi lasă-te în conta sfinției-sale, că te scoate poponeț ca din cutie. CREANGĂ, O. A. 73.
        surse: DLRLC
  • 2. substantiv neutru Sperietoare de păsări; popândău, popândeț.

etimologie: