3 intrări
33 de definiții
din care- explicative (22)
- morfologice (6)
- relaționale (2)
- specializate (1)
- argou (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POPONETE s. m. v. poponeț1.
POPONETE s. m. v. poponeț1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
poponete3 sm vz poponeț2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poponete2 sm vz poponeț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poponete1 sm [At: CIAUȘANU, GL. / Pl: ~eți / E: cf popoi] (Olt) Colăcel din aluat dospit de pâine, care se împarte copiilor de pomană.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POPONETE s. m. v. poponeț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
poponéte m. (d. Pop). Munt. Pop, proptea verticală. Popondoc, (guzgan). Adv. A sta poponete, a sta pop, a sta poponeț. – Și țoponete.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POPONEAȚĂ s. f. v. poponeț3.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POPONEAȚĂ s. f. v. poponeț3.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POPONEȚ3, poponețe, s. n. (Fam.) Șezut, dos (de copil). [Var.: poponeață s. f.] – Din popou.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POPONEȚ3, poponețe, s. n. (Fam.) Șezut, dos (de copil). [Var.: poponeață s. f.] – Din popou.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POPONEȚ1, poponeți, s. m. (Regional) 1. Numele a două specii de animale rozătoare: a) șoarece de câmp; b) șoarece de pădure. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a rămâne etc.) poponeț = a sta (sau a rămâne) în picioare, țeapăn, nemișcat; a sta izolat de alții. A veni poponeț = a veni, a apărea pe neașteptate; a da buzna (peste cineva). A sări poponeț = a sări dintr-odată (cu vorba). 2. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (2), popândeț (2). [Var.: poponete s. m.] – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POPONEȚ2, poponețe, s. n. (Reg.) 1. Feștilă sau fitil de opaiț; p. gener. opaiț. 2. Sfeșnic. – Et. nec.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POPONEȚ2, poponețe, s. n. (Reg.) 1. Feștilă sau fitil de opaiț; p. gener. opaiț. 2. Sfeșnic. – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
poponeață sf vz poponeț4 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poponeț4 sn [At: PAS, Z. I, 186/ V: ~eață sf / Pl: ~e / E: popou + -oneț] 1-2 (Fam; șhp) Poponel2 (1-2). 3 (Fam) Poponel2 (3). corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poponeț3 [At: ȘEZ. XVIII, 168 / V: (pop) ~ete / Pl: (1-2, 8) ~i, (9-14) ~e / E: pop1+ -oneț] 1 sm (Zlg; reg) Șoarece (Apodemus sylvaticus). 2 sm (Zlg; reg) Șoarece (Microtus arvalis). 3-4 av (Pan; îe) A sta (sau a se așeza, a ședea ~) (A sta sau a rămâne în picioare ori) a se așeza pe ceva cu spatele drept, țeapăn, nemișcat. 5 av (Pex; îae) A sta provocator în fața cuiva. 6 av (Îae) A sta izolat de alții. 7 av (Fam; pe lângă verbe de mișcare) Deodată. 8 sm (Pop) Sperietoare de păsări. 9 sn (Pop) Feștilă sau fitil de opaiț. 10 sn (Pgn) Opaiț. 11 sn (Buc) Petic textil muiat în sulf și căruia i se dă foc, pentru a afuma albinele. 12-14 sn (Reg) Pop1 (1-2, 30).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țoponete[1] sm vz poponeț3
- Variantă neconsemnată în definiția principală; posibil să fie vorba de varianta poponete, greșit tipărită în original — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POPONEȚ1, poponeți, s. m. (Reg.) 1. Șoarece de câmp; șoarece de pădure. ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a rămâne etc.) poponeț = a sta (sau a rămâne) în picioare, țeapăn, nemișcat; a sta izolat de alții. A veni poponeț = a veni, a apărea pe neașteptate; a da buzna (peste cineva). A sări poponeț = a sări dintr-o dată (cu vorba), a sări tam-nisam. 2. Sperietoare de păsări; momâie, popândău (2), popândeț (2). [Var.: poponete s. m.] – Et. nec.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
POPONEAȚĂ s. f. v. poponeț.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POPONEȚ, (1) poponeți, s. m., (2, 3, 4) poponețe, s. n. 1. (Zool.) Șoarece de cîmp și de pădure, lung de aproximativ 12 cm, cu spinarea roșcată și pîntecele alb, care are obiceiul să stea în două picioare; trăiește în galerii subterane, de unde iese după hrană, făcînd stricăciuni pe ogoare (Apodemus sylvaticus). ◊ Expr. A sta (sau a rămîne) poponeț = a sta (sau a rămîne) în picioare, drept, nemișcat, înțepenit. Un fedeleș de vin stătea poponeț alături, ca un pitic al tainițelor pădurii, care anume luase acea înfățișare. SADOVEANU, F. J. 83. După ce m-a doftorii, am rămas un timp poponeț în marginea patului. id. N. F. 87. A veni poponeț = a veni ca din senin, tam-nisam; a da buzna (peste cineva). A scoate poponeț = a scoate gata făcut, aranjat. Și-apoi lasă-te în conta sfinției-sale, că te scoate poponeț ca din cutie. CREANGĂ, O. A. 73. 2. Opaiț, sfeșnic. Pe vatră clipea, mijind, un capăt de luminare de său într-un poponeț de lut. HOGAȘ, M. N. 78. Dacă doar nu-s un poponeț să m-aprind și să mă sting pe mică pe ceas. ALECSANDRI, T. 814. 3. Momîie de speriat păsările; sperietoare. 4. (Familiar) Șezut, dos. O femeie dregea pantalonii rupți ai unui băiat fără să-l dezbrace, ci răsturnîndu-l cu capul în jos și punîndu-i poponețul deasupra mașinii de cusut. PAS, Z. I 196. – Variante: poponete s. m., poponeață s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
POPONEȚ1 ~e n. reg. 1) Lampă primitivă constând dintr-un fitil introdus într-un vas umplut cu ulei sau cu untură topită; opaiț. 2) Suport pentru lumânări. /cf. sb. poponac, ucr. oponeț
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POPONEȚ2 ~i m. 1) Șoarece de câmp și de pădure, care stă și în două picioare. ◊ A sta (sau a rămâne) ~ a sta (sau a rămâne) nemișcat. 2) Obiect cu înfățișare de om, așezat pe un teren cu anumite culturi, pentru a speria păsările ce pot aduce daune; sperietoare de păsări; momâie; matahală. /Orig. nec.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poponeț n. 1. Mold. Bot. volbură; 2. opaiț: dă masalaua pe un poponeț; a sta poponeț, a sta ca un stâlp (în drum), a fi provocător (VLAHUȚĂ). [Sârb. POPONAȚ, volbură; sensul 2 face aluziune la tulpina volubilă a plantei].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
popondóc m. (d. pop. Dar cp. și cu ung. vakandok, cîrtiță, d. vak, orb). Sud. Un fel de guzgan campestru care are obiceĭ să șeadă vertical saŭ poponeț (une-orĭ confundat cu hîrcĭogu ș. a.(, numit pe alocurea și popîndăŭ, poponete, gorlan, gurlan, șuiță și țîstar (arvicola arvális). Fig. Iron. Om prea scund, popenchĭ, pitic (fem. -oacă, și ca adj.: o fată popîndoacă). – Și popîndoc: un popîndoc de băĭat (VR. 1911, 8, 210). – Și popîndăŭ (Baĭa). V. cîrtiță, pință, chițoran, țînc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poponéț m. (d. pop. saŭ rut. oponec. V. popondoc). Est. Popondoc (guzgan). O plantă graminee cu un spic vertical. S. n., pl. e. Pop, proptea verticală. Sfeșnic de lut, opaiță în care se pune un boț de seŭ țuguĭat saŭ și altă grăsime maĭ moale. Momîĭe. Adv. Se zice despre ceva care stă înaintea ta și pare că așteaptă: Tocmaĭ cînd era masa gata, hop și el poponeț! Ce-mĭ staĭ poponeț la ușă? Ce mĭ-aĭ venit acuma poponeț? Ce-mĭ puĭ chitanțele poponeț pe masă? A sta poponeț, a sta pop, a sta copăcel. V. popîc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poponeț1 (feștilă; sperietoare de păsări; șezut) (reg., fam.) s. n., pl. poponețe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poponeț2 (rozător) (reg.) s. m., pl. poponeți
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poponeț2 (feștilă, sperietoare de păsări, șezut) (reg., fam.) s. n., pl. poponețe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poponeț1 (rozător) (reg.) s. m., pl. poponeți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poponeț (feștilă, sperietoare de păsări, șezut) s. n., pl. poponețe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poponeț (rozătoare) s. m., pl. poponeți
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POPONEȚ s. v. guzgan, momâie, opaiț, pălimar, pop, rochița-rândunelei, rochița-rândunicii, sperietoare, șoarece-de-câmp, șoarece-de-pădure, șobolan, volbură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
poponeț s. v. GUZGAN. MOMÎIE. OPAIȚ. PĂLIMAR. POP. ROCHIȚA-RÎNDUNELEI. ROCHIȚA-RÎNDUNICII. SPERIETOARE. ȘOARECE-DE-CÎMP. ȘOARECE-DE-PĂDURE. ȘOBOLAN. VOLBURĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
poponete s.m. sg. (reg.) colăcel din aluat dospit de pâine, care se împarte copiilor de pomană.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
poponeață, poponețe s. f. (eufem.) fese
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
poponeț, poponețe s. n. (eufem.) fese
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F12) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M46) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
poponeț, poponețesubstantiv neutru
- 1. Feștilă sau fitil de opaiț. DEX '09 DEX '98
- 1.1. Opaiț. DEX '09 DLRLCsinonime: opaiț
- Pe vatră clipea, mijind, un capăt de lumînare de său într-un poponeț de lut. HOGAȘ, M. N. 78. DLRLC
- Dacă doar nu-s un poponeț să m-aprind și să mă sting pe mică pe ceas. ALECSANDRI, T. 814. DLRLC
-
-
- 2. Sfeșnic. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sfeșnic
etimologie:
- DEX '09 DEX '98
poponeț, poponețesubstantiv neutru
-
- O femeie dregea pantalonii rupți ai unui băiat fără să-l dezbrace, ci răsturnîndu-l cu capul în jos și punîndu-i poponețul deasupra mașinii de cusut. PAS, Z. I 196. DLRLC
-
etimologie:
- popou DEX '09
poponeț, poponețisubstantiv masculin poponeț, poponețesubstantiv neutru
- 1. Numele a două specii de animale rozătoare: DEX '09 DLRLC
- 1.1. șoarece de câmp. DEX '09
- 1.2. șoarece de pădure. DEX '09
- A sta (sau a rămâne etc.) poponeț = a sta (sau a rămâne) în picioare, țeapăn, nemișcat; a sta izolat de alții. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Un fedeleș de vin stătea poponeț alături, ca un pitic al tainițelor pădurii, care anume luase acea înfățișare. SADOVEANU, F. J. 83. DLRLC
- După ce m-a doftorit, am rămas un timp poponeț în marginea patului. SADOVEANU, N. F. 87. DLRLC
-
- A veni poponeț = a veni, a apărea pe neașteptate; a da buzna (peste cineva). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A sări poponeț = a sări dintr-odată (cu vorba). DEX '09
- A scoate poponeț = a scoate gata făcut, aranjat. DLRLC
- Și-apoi lasă-te în conta sfinției-sale, că te scoate poponeț ca din cutie. CREANGĂ, O. A. 73. DLRLC
-
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09