2 intrări
19 definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (3)
- relaționale (5)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POPI, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.
POPI, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
popi3 vt [At: DDRF / Pzi: ~pesc / E: pop1] (Rar) A propti cu popi1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
popi2 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~pesc / E: popă1] 1-2 vtfr (Pfm) A (se) preoți (1). 3 vtf (Îvr) A călugări. 4 vi (Pfm) A sluji în calitate de popă1 (1). 5 vi (Îvr) A exercita funcția de preoteasă. 6 vt (Înv) A unge domn. 7 vi (Reg) A cobi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
popi1 i [At: A IV, 3 / E: fo] (Reg; are) Strigăt cu care oamenii cheamă rațele.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POPI, popesc, vb. IV. Tranz. (Popular sau familiar; uneori cu sens depreciativ) A face (pe cineva) popă; a preoți, a hirotonisi. Popa are și el doi băieți la seminar, pe care, mai tîrziu, are să-i popească. STANCU, D. 34. Uite, de-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară. COȘBUC, P. I 204. Cum s-a simțit Că e popit, Pe toți țiganii că-i cheamă Și de spovadă-i întreabă. MARIAN, S. 303.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A POPI ~esc tranz. 1) A face să se popească; a preoți; a hirotonisi. 2) pop. A însărcina cu o misiune ingrată; a boieri. /Din popă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE POPI mă ~esc intranz. A deveni popă; a se preoți; a se hirotonisi. /Din popă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
popì v. a consacra pe un popă, a-l hirotoni.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) popésc v. tr. (d. popă, ca și sîrb. popiti, a popi, d. pop, popă). Fam. saŭ iron. Fac popă, preuțesc. Par’că s’a popit popa (Munt. est), se zice cînd îs aprinse prea multe lumînărĭ. V. hirotonisesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
popi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popesc, 3 sg. popește, imperf. 1 popeam; conj. prez. 1 sg. să popesc, 3 să popească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
popi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popesc, imperf. 3 sg. popea; conj. prez. 3 să popească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
popi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popesc, imperf. 3 sg. popea; conj. prez. 3 sg. și pl. popească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POPI vb. v. păstori.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POPI vb. v. hirotonisi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
POPI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) hirotonisi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
popi vb. v. PĂSTORI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A popi ≠ a despopi, a răspopi
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
popi1 interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
popi3, popesc, vb. IV (reg.) a propti cu popi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
popi, popescverb
- 1. A (se) hirotonisi, a (se) preoți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Popa are și el doi băieți la seminar, pe care, mai tîrziu, are să-i popească. STANCU, D. 34. DLRLC
- Uite, de-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară. COȘBUC, P. I 204. DLRLC
- Cum s-a simțit Că e popit, Pe toți țiganii că-i cheamă Și de spovadă-i întreabă. MARIAN, S. 303. DLRLC
-
etimologie:
- popă DEX '09 DEX '98