2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPÍ, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.

POPÍ, popesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) hirotonisi, a (se) preoți. – Din popă.

popi3 vt [At: DDRF / Pzi: ~pesc / E: pop1] (Rar) A propti cu popi1 (1).

popi2 [At: ANON. CAR. / Pzi: ~pesc / E: popă1] 1-2 vtfr (Pfm) A (se) preoți (1). 3 vtf (Îvr) A călugări. 4 vi (Pfm) A sluji în calitate de popă1 (1). 5 vi (Îvr) A exercita funcția de preoteasă. 6 vt (Înv) A unge domn. 7 vi (Reg) A cobi.

popi1 i [At: A IV, 3 / E: fo] (Reg; are) Strigăt cu care oamenii cheamă rațele.

POPÍ, popesc, vb. IV. Tranz. (Popular sau familiar; uneori cu sens depreciativ) A face (pe cineva) popă; a preoți, a hirotonisi. Popa are și el doi băieți la seminar, pe care, mai tîrziu, are să-i popească. STANCU, D. 34. Uite, de-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară. COȘBUC, P. I 204. Cum s-a simțit Că e popit, Pe toți țiganii că-i cheamă Și de spovadă-i întreabă. MARIAN, S. 303.

A POPÍ ~ésc tranz. 1) A face să se popească; a preoți; a hirotonisi. 2) pop. A însărcina cu o misiune ingrată; a boieri. /Din popă

A SE POPÍ mă ~ésc intranz. A deveni popă; a se preoți; a se hirotonisi. /Din popă

popì v. a consacra pe un popă, a-l hirotoni.

2) popésc v. tr. (d. popă, ca și sîrb. popiti, a popi, d. pop, popă). Fam. saŭ iron. Fac popă, preuțesc. Par’că s’a popit popa (Munt. est), se zice cînd îs aprinse prea multe lumînărĭ. V. hirotonisesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

popí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popésc, imperf. 3 sg. popeá; conj. prez. 3 popeáscă

popí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. popésc, imperf. 3 sg. popeá; conj. prez. 3 sg. și pl. popeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPI vb. (BIS.) a (se) hirotoni, a (se) hirotonisi, a (se) preoți, (pop.) a (se) sfinți. (A ~ un cleric.)

A popi ≠ a despopi, a răspopi


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

pópí1 interj.(reg.; de obicei repetat) strigăt cu care oamenii cheamă rațele.

popí3, popésc, vb. IV (reg.) a propti cu popi.

Intrare: popit
popit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popit
  • popitul
  • popitu‑
  • popi
  • popita
plural
  • popiți
  • popiții
  • popite
  • popitele
genitiv-dativ singular
  • popit
  • popitului
  • popite
  • popitei
plural
  • popiți
  • popiților
  • popite
  • popitelor
vocativ singular
plural
Intrare: popi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • popi
  • popire
  • popit
  • popitu‑
  • popind
  • popindu‑
singular plural
  • popește
  • popiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • popesc
(să)
  • popesc
  • popeam
  • popii
  • popisem
a II-a (tu)
  • popești
(să)
  • popești
  • popeai
  • popiși
  • popiseși
a III-a (el, ea)
  • popește
(să)
  • popească
  • popea
  • popi
  • popise
plural I (noi)
  • popim
(să)
  • popim
  • popeam
  • popirăm
  • popiserăm
  • popisem
a II-a (voi)
  • popiți
(să)
  • popiți
  • popeați
  • popirăți
  • popiserăți
  • popiseți
a III-a (ei, ele)
  • popesc
(să)
  • popească
  • popeau
  • popi
  • popiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

popi

  • 1. popular A (se) hirotonisi, a (se) preoți.
    exemple
    • Popa are și el doi băieți la seminar, pe care, mai tîrziu, are să-i popească. STANCU, D. 34.
      surse: DLRLC
    • Uite, de-ar fi lege-n țară Să popim pe toți aceia Cari fac vinului ocară. COȘBUC, P. I 204.
      surse: DLRLC
    • Cum s-a simțit Că e popit, Pe toți țiganii că-i cheamă Și de spovadă-i întreabă. MARIAN, S. 303.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • popă
    surse: DEX '09 DEX '98