POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popâlnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, sb. kopitnic.

popilnic sm [At: ANON. CAR. / V: pochivn~, (îrg) popivn~ (A și: popiv~), (înv) pochitn~, popitn~, (reg) pochidn~, pochiln~, pochion~, pochionie sf, pochipn~, pochirn~, pochitn~, poclivn~^[1], ~ivnic^[2], pohâvn~, pohion~, pohirn~, pohitnic, popaln~, popâln~, popâvn~, popion~, ~itnic, popovn~, potihn~, potivn~, propiln~, propivn~ / Pl: ~ici / E: cf ucr копишник, srb kopitnik] (Bot) 1 Mică plantă erbacee cu miros de piper, cu rădăcina târâtoare, cu tulpina scurtă, cu două frunze mari, lucitoare, ca un ridichi, cu floare de culoare roșu-închis, având diferite utilizări în medicina populară Si: (reg) buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, ficățea, lingura-popii, năjit, năjitnică, pipăruș, piperniță, piperul-lupului, pribolnic, trierei, tulipin (Asarum europaeum). 2 (Șîs ~ iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunze lucitoare și flori violacee, trandafirii sau albe Si: (reg) breabăn, crucea-voinicului, floarea-paștilor, foaie-de-vioară, iarba fiarelor, iarbă-trei-răi, micșunea, trei-crai, trei-răi, trei-răi-boieresc, viorele (Anemone hepatica). 3 (Reg; îf pochitnic) Săricică (Salsola kali). 4 (Reg) Podbal (Tussilago farfara). 5 (Reg; îf popionic) Tulichină (Daphne mezereum). 6 (Reg) Ardei (Capsicum annuum). corectat(ă)

POPILNIC, popilnici, s. m. 1. Mică plantă erbacee cu tulpină scurtă, cu două frunze mari în formă de rinichi, cu o floare de culoare roșu-închis situată în vârful tulpinii și cu rizom târâtor, folosit la prepararea unui ceai expectorant (Asarum europaeum). 2. (Și în sintagma popâlnic iepuresc) Mică plantă erbacee din familia ranunculaceelor, cu frunza lucitoare și cu flori violacee, trandafirii sau albe (Hepatica nobilis). [Var.: (reg.) popâlnic, pochivnic s. m.] – Cf. pol. kopytnik, scr. kopitnic.

POPILNIC ~ci m. Plantă erbacee toxică, cu tulpină scurtă, având două frunze mari, rotunde, și o floare de culoare roșie-închisă, al cărei rizom se folosește în scopuri medicinale. /cf. pol. kopytnik, sb. kopitnik

pochidnic sm vz popilnic

pochilnic sm vz popilnic

pochionic sm vz popilnic

pochionie sf vz popilnic

pochipnic sm vz popilnic

pochirnic sm vz popilnic

pochitnic sm vz popilnic

pochivnic sm vz popilnic

poclivnic sm vz popilnic

pohâvnic sm vz popilnic

pohionic sm vz popilnic

pohirnic sm vz popilnic

pohitnic sm vz popilnic

popalnic sm vz popâlnic^[1]

popâlnic sm vz popilnic

popâvnic sm vz popilnic

popiinic sm vz popilnic

popitnic sm vz popilnic

popivnic sm vz popilnic

popovnic sm vz popilnic

potihnic sm vz popilnic

potivnic¹ sm vz popilnic

propilnic sm vz popilnic

propivnic sm vz popilnic

POCHIVNIC, pochivnici, s. m. Mică plantă erbacee de pădure, cu două frunze rotunde cu gust de piper și cu o floare de culoare roșu-închisă în vîrful tulpinii; rădăcina se întrebuințează în medicina populară (Asarum Europaeum).

POPÎLNIC s. m. (Bot.) Pochivnic. Verde foaie popîlnic, Ce cați mîndro pe colnic? ȘEZ. XV 108. – Accentuat și: popîlnic. corectat(ă)

popivnic m. Bot. Mold. piperu-lupului; popivnic-iepuresc, mică plantă ce crește prin păduri umbroase (Anemone hepatica). [Derivat din popă, după forma inflorescenței].

popívnic m. (d. vsl. popŭ, popă, orĭ d. vre-o formă rut. popivnik, derivată tot d. popŭ). O buruĭană care crește pin pădurĭ umbroase și ale căreĭ rădăcinĭ tîrîtoare se ferb și se beaŭ contra tusiĭ (ásarum europáeum). Popivnic ĭepuresc, o buruĭană ranunculacee (anemóne hepática). – Ban. Trans. popílnic.

popilnic s. m., pl. popilnici

popilnic s. m., pl. popilnici

popilnic s. m., pl. popilnici

POPILNIC s. (BOT.) 1. (Asarum europaeum) piperul-lupului, (reg.) ficățea, năjitnică, pipăruș, piperniță, trierei (pl.), tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, lingura-frumoaselor, lingura-popii. 2. (Anemone hepatica) (reg.) breabăn, viorele (pl.), crucea-voinicului, floarea-paștilor, foaie-de-vioară, iarba-fiarelor, iarbă-trei-răi, trei-crai, trei-răi, trei-răi-boieresc.

POPILNIC s. (BOT.) 1. (Asarum europaeum) piperul-lupului, (reg.) ficățea, năjitnică, pipăruș, piperniță, trierei (pl.), tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, lingura-frumoaselor, lingura-popii. 2. (Anemone hepatica) (reg.) breabăn, viorele (pl.), crucea-voinicului, floarea-paștilor, foaie-de-vioară, iarba-fiarelor, iarbă-trei-răi, trei-crai, trei-răi, trei-răi-boieresc.

POCHITNIC s. v. ciurlan, salcicorn săricică.

pochitnic s. v. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.

popivnic (-ci), s. m. – Pipăruș (Asarum europaeum). – Var. pochivnic, popilnic. Probabil din sb. kopitnik „pipăruș” (Candrea), apropiat de rădăcina expresivă pop.

popivnic, popivnici, s.m. (reg.) plantă ale cărei rădăcini fierte dau un ceai contra tusei și durerilor de stomac; piperu-lupului.

potivnic, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu miros de piper și flori roșii (Asarum europaeum L.); Buruiana-frigurilor, chipăruș, piperul-lupului: „Vai, săracu, voinicu, / Că nu ști ce i-i leacu, / Leacu i potivnicu” (Bilțiu, 1999: 328); „Era slatină în bărbânță și în ea puneai potivnic (…). Cu ele se lecuiau de ciumă” (idem). ♦ (med. pop.) Contra tuberculozei și a frigurilor (Borza, 1968: 25). – Var. a lui popilnic (cf. srb. kopitnik) (MDA).

potivnic, -i, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, cu miros de piper și flori roșii (Asarum europaeum L.); Buruiana-frigurilor, chipăruș, piperul-lupului: „Vai, săracu, voinicu, / Că nu ști ce i-i leacu, / Leacu i potivnicu” (Bilțiu 1999: 328); „Era slatină în bărbânță și în ea puneai potivnic (…). Cu ele se lecuiau de ciumă” (idem). Folosit în medicina populară contra tuberculozei și a frigurilor (Borza 1968: 25). – Cf. srb. kopitnik (MDA).

POCHÍVNIC (cf. pol. kopytnic) s. m. Plantă erbacee perenă, toxică, cu rizom târâtor, tulpină scurtă, frunze reniforme și cu o floare roșu-închis în vârful tulpinii (Asarum europaeum). Rizomii și rădăcinile au utilizări terapeutice în medicina tradițională umană și veterinară (expectorante, sudorifice, diuretice, antibiotice).

ASARUM X., POCHIVNIC, fam. Aristolochiaceae. Gen originar din zona continentală a emisferei nordice, în păduri, cca 58 specii, plante erbacee cu rizom tîrîtor, aromat. Flori (12 stamine în 2 rînduri, în jurul ovarului cu 6 loji, rar 4, 4 sau 6 stile libere sau concrescute, periant scurt-urceolat, campanulat, concrescut la bază cu ovarul) solitare, scurt-pedunculate, în interior roșii-purpur-maronii sau galbene. Frunze lung-pețiolate, reniforme, cordiforme, mari sau aproape lanceolate.