17 definiții pentru popic popică (2)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPÍC, popice, s. n. 1. (La pl.) Joc sportiv și distractiv la care se folosesc nouă bucăți de lemn lunguiețe, pe care jucătorii încearcă să le doboare cu ajutorul unei bile mari de lemn aruncată pe un jgheab; (și la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului. ♦ (La pl.) Popicărie. 2. Piesă mică de lemn folosită ca proptea în construcția tunelurilor. [Var.: (reg.) popică s. f.] – Pop1 + suf. -ic.

POPÍC, popice, s. n. 1. (La pl.) Joc distractiv la care se folosesc nouă bucăți de lemn cilindrice, fasonate la strung și așezate într-o anumită ordine, jucătorii urmărind să răstoarne cât mai multe dintre ele de la distanță, cu o bilă mare de lemn aruncată pe un jgheab; (și la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului. ♦ (La pl.) Popicărie. 2. Piesă mică de lemn folosită ca proptea în construcția tunelurilor. [Var.: (reg.) popícă s. f.] – Pop1 + suf. -ic.

POPÍC, popice, s. n. 1. Fiecare dintre cele nouă bucăți de lemn lunguiețe și rotunjite la strung, opt dintre ele fiind așezate în jurul celei mai mari (v. popă (II)), pe care jucătorii caută să le răstoarne de la distanță cu o bilă de lemn aruncată pe un culoar; (la pl.) jocul cu piesele descrise mai sus. Mă invită ca de obicei, duminica și sărbătoarea... la o partidă de popice. CAMIL PETRESCU, U. N. 246. 2. Piesă mică de lemn, folosită ca proptea în construcția tunelurilor.- Variantă: (Mold.) popícă, popici (DEMETRIUS, C. 15), s. f.

POPÍC ~ce n. 1) la pl. Joc distractiv cu nouă piese cilindrice de lemn așezate vertical, care constă în doborârea lor cu ajutorul unei bile de lemn, aruncate pe un jgheab. 2) la sing. Piesă cilindrică de lemn folosită în acest joc. /pop + suf. ~ic

popic n. bucată conică de lemn spre a juca. [Serb. POPIK].

popíc m. (ca pop, popĭ) și n., pl. e (dim. d. pop 1, ca și sîrb. rut- pópik. Cp. cu momic și colnic). Bucată de lemn care, împreună cu altele opt, se așează vertical ca să fie izbită cu o boambă de lemn aruncată de-a dura maĭ de departe: a juca la (saŭ în) popice. – Și popícă, pl. ĭ (Mold.).

POPÍCĂ s. f. v. popic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPÍC s. v. mănușă, picior.

POPÍC s. (SPORT) (prin Transilv.) cuglă. (A doborât un ~.)

POPIC s. (SPORT) (prin Transilv.) cuglă. (A doborît un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

popíc, popíci, s.m. (reg.) preot tânăr lipsit de experiență; popoiac.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

popic, popice s. n. (er., glum.) penis.

a juca popice expr. (er.d. femei) a avea contact sexual cu un bărbat.

Intrare: popic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popic
  • popicul
  • popicu‑
plural
  • popice
  • popicele
genitiv-dativ singular
  • popic
  • popicului
plural
  • popice
  • popicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popi
  • popica
plural
  • popice
  • popicele
genitiv-dativ singular
  • popice
  • popicei
plural
  • popice
  • popicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popi
  • popica
plural
  • popici
  • popicile
genitiv-dativ singular
  • popici
  • popicii
plural
  • popici
  • popicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)