21 de definiții pentru popic popică (2) poplic (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POPÍC, popice, s. n. 1. (La pl.) Joc sportiv și distractiv la care se folosesc nouă bucăți de lemn lunguiețe, pe care jucătorii încearcă să le doboare cu ajutorul unei bile mari de lemn aruncată pe un jgheab; (și la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului. ♦ (La pl.) Popicărie. 2. Piesă mică de lemn folosită ca proptea în construcția tunelurilor. [Var.: (reg.) popică s. f.] – Pop1 + suf. -ic.

popic2 sn [At: I. GOLESCU, C. / V: (îrg) sf, ~plic[1] / Pl: ~ice, (reg) ~uri, (îrg, sm) ~ici / E: pop1 + -ic] 1 Bucată mică de lemn cu diverse utilizări, mai ales ca element de susținere sau de sprijin. 2 (Reg; spc) Bucată mică de lemn care se pune sub piciorul unei mobile, pentru a o fixa. 3 (Spc) Piesă mică de lemn folosită ca proptea la construcția tunelurilor. 4 (Mun; Trs; spc) Fiecare dintre bucățile de lemn prinse între ele în formă de triunghi, care susțin acoperișul casei. 5 (Mun; Trs; spc) Piesă de lemn în formă de triunghi fixată între căpriori și acoperișul casei. 6 (Mun; Trs; spc) Fiecare dintre bucățile de lemn fixate pe căpriorii acoperișului casei, spre a le mări rezistența. 7 (Reg; spc) Mâner perpendicular pe coada coasei. 8 (Reg) Picior la sanie. 9 (Reg; spc) Încuietoare de lemn la ușa casei țărănești. 10 (Reg; spc) Butuc de lemn tăiat circular, folosit ca suport la lucrările de cioplire a lemnului Si: butuc, (reg) boc, bucium, buștean, butură, buturog, catur, cioplitor, scaun, tăietor, tiutiuc, tocător, trunchi, trupină. 11 (Reg; spc) Pop1 (27). 12 (Reg; spc) Bucată de lemn pe care se toacă părul de capră. 13 (Reg; spc) Bucată de lemn sau bolovan care este sprijin pentru o pârghie de ridicat greutăți. 14 (Ban; Trs) Pop1 (20). 15 (Reg) Bilă de lemn, teșită într-o parte, de la unele jocuri de copii. 16 (Pop; șîcs de-a cul) Joc de copii cu popicul2 (15). 17 (Ban; Trs) Joc de copii asemănător cu popicul2 (16), care se joacă cu mingea. 18 (Lpl) Joc distractiv și sportiv la care se folosesc nouă bucăți de lemn cilindrice, fasonate la strung și așezate într-o anumită ordine în jurul unuia mai mare și pe care jucătorii încearcă să le doboare de la distanță, cu o bilă mare de lemn aruncată pe un jgheab Si: (rar) popicărie (1). 19 Fiecare dintre cele nouă piese de lemn lunguiețe, fasonate la strung, cu armătură metalică de bază, de la popice2 (18) Si: (rar) popicărie (4). 20 (Lpl) Popicărie (2). 21 (Reg) Ridicătură de zid pe care este așezată vatra sau soba. corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

popic1 sm [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ici / E: popă1 + -ic] (Reg) Popoiac.

POPÍC, popice, s. n. 1. (La pl.) Joc distractiv la care se folosesc nouă bucăți de lemn cilindrice, fasonate la strung și așezate într-o anumită ordine, jucătorii urmărind să răstoarne cât mai multe dintre ele de la distanță, cu o bilă mare de lemn aruncată pe un jgheab; (și la sg.) fiecare dintre cele nouă piese ale jocului. ♦ (La pl.) Popicărie. 2. Piesă mică de lemn folosită ca proptea în construcția tunelurilor. [Var.: (reg.) popícă s. f.] – Pop1 + suf. -ic.

POPÍC, popice, s. n. 1. Fiecare dintre cele nouă bucăți de lemn lunguiețe și rotunjite la strung, opt dintre ele fiind așezate în jurul celei mai mari (v. popă (II)), pe care jucătorii caută să le răstoarne de la distanță cu o bilă de lemn aruncată pe un culoar; (la pl.) jocul cu piesele descrise mai sus. Mă invită ca de obicei, duminica și sărbătoarea... la o partidă de popice. CAMIL PETRESCU, U. N. 246. 2. Piesă mică de lemn, folosită ca proptea în construcția tunelurilor.- Variantă: (Mold.) popícă, popici (DEMETRIUS, C. 15), s. f.

POPÍC ~ce n. 1) la pl. Joc distractiv cu nouă piese cilindrice de lemn așezate vertical, care constă în doborârea lor cu ajutorul unei bile de lemn, aruncate pe un jgheab. 2) la sing. Piesă cilindrică de lemn folosită în acest joc. /pop + suf. ~ic

popic n. bucată conică de lemn spre a juca. [Serb. POPIK].

popíc m. (ca pop, popĭ) și n., pl. e (dim. d. pop 1, ca și sîrb. rut- pópik. Cp. cu momic și colnic). Bucată de lemn care, împreună cu altele opt, se așează vertical ca să fie izbită cu o boambă de lemn aruncată de-a dura maĭ de departe: a juca la (saŭ în) popice. – Și popícă, pl. ĭ (Mold.).

POPÍCĂ s. f. v. popic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POPÍC s. v. mănușă, picior.

POPÍC s. (SPORT) (prin Transilv.) cuglă. (A doborât un ~.)

POPIC s. (SPORT) (prin Transilv.) cuglă. (A doborît un ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

popíc, popíci, s.m. (reg.) preot tânăr lipsit de experiență; popoiac.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

popic, popice s. n. (er., glum.) penis.

arată toate definițiile

Intrare: popic
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popic
  • popicul
  • popicu‑
plural
  • popice
  • popicele
genitiv-dativ singular
  • popic
  • popicului
plural
  • popice
  • popicelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popi
  • popica
plural
  • popice
  • popicele
genitiv-dativ singular
  • popice
  • popicei
plural
  • popice
  • popicelor
vocativ singular
plural
poplic
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: IVO-III
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • popi
  • popica
plural
  • popici
  • popicile
genitiv-dativ singular
  • popici
  • popicii
plural
  • popici
  • popicilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)