opțiuni
  • info
2 intrări
21 de definiții

Explicative DEX

PONTIFICE, pontifici, s. m. (Rar) Pontif. [Var.: (înv.) pontefice s. m.] – Din lat. pontifex, -cis, it. pontefice.

PONTIFICE, pontifici, s. m. (Rar) Pontif. [Var.: (înv.) pontefice s. m.] – Din lat. pontifex, -cis, it. pontefice.

pontifice sm [At: LEON ASACHI, B. 97/9 / V: (înv) ~tef~, ~tifece[1], pontific / A și: pontifice / Pl: ~ici / E: lat pontifex, -icis, it pontefice] (Asr) 1-5 Pontif (1-5). corectat(ă)

  1. În original, tipărit incorect în forma: ~tifice (identică de fapt cu cuvântul principal. Am corectat-o potrivit cu referința încrucișată. — LauraGellner

PONTIFICE, pontifici, s. m. Pontif. Măritul pontifice dorește să-l urmez: Tu însă hotărăște, și eu adeverez. MACEDONSKI, O. II 205. Variantă: (învechit) pontefice (NEGRUZZI, S. I 273) s. m.

PONTIFICE s.m. Pontif. [Var. pontefice s.m. / < lat. pontifex, cf. it. pontifice].

PONTIFICE s. m. pontif (1). (< lat. pontifex, it. pontifice)

pontifice m. preot mare, Papa.

*pontífice m. (lat. pontifex, pontificis, d. pons, pontis, pod, punte și fácere, a face dincauză că, la început, preuțiĭ romanĭ eraŭ constructorĭ de podurĭ, supraveghetorĭ de măsurĭ și greutățĭ ș. a.). Mare preut la Romanĭ care corespundea cu arhiereu și episcopu de azĭ. Pin ext. Papă, papa de la Roma. Fig. Fam. Om care-șĭ dă aere de importanță: pontificiĭ criticiĭ. Număru pontificilor a fost la început de 9, apoĭ de 15 în epoca luĭ Sula și 16 într’a luĭ Cezar (46 în ainte de Hristos). Prezidentu lor se numea marele pontifice (póntifex máximus) și era adevăratu șef și păstrător al religiuniĭ statuluĭ roman, cum e azĭ papa saŭ patriarhu. El era ales pe vĭață, alegea și supraveghea vestalele și prezida căsătoriile religioase (confarreationes) și alte ceremoniĭ importante care interesaŭ familia și statu. Cu ajutoru colegilor luĭ, făcea calendaru și anunța în prima zi a luniĭ sărbătorile. – Fals pontíf (după fr.).

PONTEFICE s. m. v. pontifice.

PONTEFICE s. m. v. pontifice.

PONTEFICE s. m. v. pontifice.

pontefice sm vz pontifice

pontifece sm vz pontifice

pontific sm vz pontifice

pontifica vi [At: DDRF / Pzi: pontific / E: fr pontifier] 1 (Rar) A oficia o slujbă religioasă ca pontif (3). 2 (Fam; irn; pan) A lua atitudine de pontif (3). 3 (Fam; irn; pan) A se considera pontif (5).

PONTEFICE s.m. v. pontifice.

PONTIFICA vb. intr. 1. (bis.) a oficia în calitate de pontif. 2. (fam.) a-și da aere; a acționa cu emfază. (< fr. pontifier)

pontificà v. fam. a lua o atitudine de pontifice.

Ortografice DOOM

pontifice (rar) s. m., pl. pontifici

pontifice (rar) s. m., pl. pontifici

pontifice s. m., pl. pontifici

pontifica vb., ind. prez. 1 sg. pontific, 3 sg. pontifică

Sinonime

PONTIFICE s. v. pontif.

pontifice s. v. PONTIF.

Intrare: pontifice
substantiv masculin (M51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontifice
  • pontificele
plural
  • pontifici
  • pontificii
genitiv-dativ singular
  • pontifice
  • pontificelui
plural
  • pontifici
  • pontificilor
vocativ singular
  • pontifice
plural
  • pontificilor
substantiv masculin (M51)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontefice
  • ponteficele
plural
  • pontefici
  • ponteficii
genitiv-dativ singular
  • pontefice
  • ponteficelui
plural
  • pontefici
  • ponteficilor
vocativ singular
  • pontefice
plural
  • ponteficilor
pontifece
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
pontific
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: pontifica
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pontifica
  • pontificare
  • pontificat
  • pontificatu‑
  • pontificând
  • pontificându‑
 singular plural
  • pontifică
  • pontificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontific
 (să)
  • pontific
  • pontificam
  • pontificai
  • pontificasem
a II-a (tu)
  • pontifici
 (să)
  • pontifici
  • pontificai
  • pontificași
  • pontificaseși
a III-a (el, ea)
  • pontifică
 (să)
  • pontifice
  • pontifica
  • pontifică
  • pontificase
plural I (noi)
  • pontificăm
 (să)
  • pontificăm
  • pontificam
  • pontificarăm
  • pontificaserăm
  • pontificasem
a II-a (voi)
  • pontificați
 (să)
  • pontificați
  • pontificați
  • pontificarăți
  • pontificaserăți
  • pontificaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontifică
 (să)
  • pontifice
  • pontificau
  • pontificară
  • pontificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pontifice, pontificisubstantiv masculin

  • 1. rar Pontif. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pontif
    • format_quote Măritul pontifice dorește să-l urmez: Tu însă hotărăște, și eu adeverez. MACEDONSKI, O. II 205. DLRLC
etimologie:

pontifica, pontificverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.