opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Explicative DEX

PONTIFICAT, pontificate, s. n. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. – Din fr. pontificat, lat. pontificatus.

PONTIFICAT, pontificate, s. n. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. – Din fr. pontificat, lat. pontificatus.

pontificat sn [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e, (înv) ~uri / E: fr pontificat, lat pontificatus] 1 Demnitate de pontif (2). 2 (Spc) Demnitate de papă Si: papalitate. 3-4 Perioadă cât cineva exercită pontificatul (1-2).

PONTIFICAT, pontificate, s. n. Demnitatea de papă; perioadă de timp în care un papă își exercită funcția.

PONTIFICAT s.n. Demnitatea de pontif, de papă; timpul cît un papă deține această demnitate. [< fr. pontificat].

PONTIFICAT s. n. demnitate de pontif, de papă; papalitate. (< fr. pontificat, lat. pontificatus)

PONTIFICAT ~e n. 1) Funcție de pontif sau de papă; papalitate. 2) Durata de executare a unei astfel de funcții. /<fr. pontificat, lat. pontificatus

pontificat n. 1. demnitate de mare pontifice, de Papă; 2. timpul cât își exercită autoritatea.

*pontificát n., pl. e (lat. pontificatus). Demnitatea de pontifice saŭ de papă: a fi înălțat la pontificat. Exercițiu puteriĭ pontificale: pontificatu luĭ Piu IX fu foarte lung.

pontifica vi [At: DDRF / Pzi: pontific / E: fr pontifier] 1 (Rar) A oficia o slujbă religioasă ca pontif (3). 2 (Fam; irn; pan) A lua atitudine de pontif (3). 3 (Fam; irn; pan) A se considera pontif (5).

PONTIFICA vb. intr. 1. (bis.) a oficia în calitate de pontif. 2. (fam.) a-și da aere; a acționa cu emfază. (< fr. pontifier)

pontificà v. fam. a lua o atitudine de pontifice.

Ortografice DOOM

pontificat s. n., pl. pontificate

pontificat s. n., pl. pontificate

pontificat s. n., pl. pontificate

pontifica vb., ind. prez. 1 sg. pontific, 3 sg. pontifică

Sinonime

PONTIFICAT s. v. papalitate.

pontificat s. v. PAPALITATE.

Intrare: pontificat
pontificat substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pontificat
  • pontificatul
  • pontificatu‑
plural
  • pontificate
  • pontificatele
genitiv-dativ singular
  • pontificat
  • pontificatului
plural
  • pontificate
  • pontificatelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: pontifica
verb (V14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pontifica
  • pontificare
  • pontificat
  • pontificatu‑
  • pontificând
  • pontificându‑
 singular plural
  • pontifică
  • pontificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pontific
 (să)
  • pontific
  • pontificam
  • pontificai
  • pontificasem
a II-a (tu)
  • pontifici
 (să)
  • pontifici
  • pontificai
  • pontificași
  • pontificaseși
a III-a (el, ea)
  • pontifică
 (să)
  • pontifice
  • pontifica
  • pontifică
  • pontificase
plural I (noi)
  • pontificăm
 (să)
  • pontificăm
  • pontificam
  • pontificarăm
  • pontificaserăm
  • pontificasem
a II-a (voi)
  • pontificați
 (să)
  • pontificați
  • pontificați
  • pontificarăți
  • pontificaserăți
  • pontificaseți
a III-a (ei, ele)
  • pontifică
 (să)
  • pontifice
  • pontificau
  • pontificară
  • pontificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pontificat, pontificatesubstantiv neutru

  • 1. Demnitate de pontif, de papă; perioadă de timp în care un pontif, un papă își exercită funcția. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: papalitate
etimologie:

pontifica, pontificverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.