pompaj sn [At: NOM. MIN. I, 42 / Pl: ~e / E: fr pompage] 1 (Rar) Pompare. 2 (Îs) ~ de adâncime Metodă de extracție a țițeiului, aplicată în faza finală de exploatare, când, din cauza presiunii insuficiente a lichidului din zăcământ, țițeiul este adus de la talpa găurii de sondă la suprafață cu o pompă¹ (1) plasată sub nivelul lichidului. 3 Fenomen care apare în funcționarea motocompresoarelor, când debitul scade sub valoarea corespunzătoare punctului de înălțime maximă a curbei caracteristice și funcționarea este labilă, discontinuă, cu întreruperea periodică a debitării gazului și deplasarea acestuia în sens contrar.

POMPAJ s.n. Pompare. [< fr. pompage].

POMPAJ s. n. 1. pompare. 2. (fig.) ~ optic = excitare a atomilor sau a ionilor activi ai unui laser, în scopul ridicării acestora pe un nivel energetic superior. 3. fenomen nedorit care apare în funcționarea compresoarelor centrifuge sau axiale ca urmare a desprinderii fileurilor de aer de pe palete. (< fr. pompage)

pompaj s. n., pl. pompaje

pompaj s. n., pl. pompaje

pompaj s. n., pl. pompaje

POMPAJ s. v. pompare.

POMPAJ s. (TEHN.) pompare.

POMPÁJ (< fr.) s. n. Acțiunea de a pompa. ♦ (TEHN.) Fenomen negativ care apare în funcționarea compresoarelor cu rotor, când debitul scade sub valoarea critică și care provoacă întreruperea debitării fluidului, trepidații etc. ◊ P. de adâncime = metodă de extracție a țițeiului din sonde cu ajutorul unor pompe speciale, introduse în partea de jos a găurii de sondă, sub nivelul lichidului. ◊ (FIZ.) P. optic = excitare a atomilor sau a ionilor activi ai unui laser, care are drept rezultat ridicarea acestora pe un anumit nivel energetic metastabil, superior; se realizează prin iluminarea intensă din exterior cu radiații de o anumită lungime de undă sau prin producerea unei descărcări electrice în chiar mediul activ.