POMOLOGIE s. f. Știință agricolă care se ocupă cu studiul speciilor și al soiurilor de pomi și de arbuști fructiferi, cu însușirile și comportarea lor față de condițiile de climă și de sol; p. ext. pomicultură. – Din fr. pomologie.

pomologie sf [At: ROM. LIT. 315¹/14 / Pl: ~ii / E: fr pomologie] 1 Știință care se ocupă cu studiul morfologic și agrobiologic al pomilor și al arbuștilor fructiferi Si: pomicultură (4). 2 (Pex) Pomicultură (3).

POMOLOGIE s. f. Știință agricolă care se ocupă cu studiul morfologic al speciilor și soiurilor de pomi și de arbuști fructiferi; p. ext. cultivarea pomilor fructiferi; pomicultură. – Din fr. pomologie.

POMOLOGIE, pomologii, s. f. Știința care se ocupă cu studiul morfologic și agrobiologic al speciilor și soiurilor de pomi și de arbuști fructiferi.

POMOLOGIE s.f. Știință care se ocupă cu studiul cultivării și îngrijirii pomilor fructiferi. [Gen. -iei. / < fr. pomologie, cf. lat. pomum – fruct, gr. logos – studiu].

POMOLOGIE s. f. studiul morfologic și agrobiologic al pomilor fructiferi. (< fr. pomologie)

POMOLOGIE f. Ramură a științei agricole care se ocupă cu studiul pomilor și al arbuștilor fructiferi. /<fr. pomologie

pomologie f. știința fructelor.

*pomologíe (d. pom și logie). Pomicultură saŭ pomicultură științifică.

pomologie s. f., art. pomologia, g.-d. pomologii, art. pomologiei

pomologie s. f., art. pomologia, g.-d. pomologii, art. pomologiei

pomologie s. f., art. pomologia, g.-d. pomologii, art. pomologiei

POMO- „pom fructifer”. ◊ L. pomum „poamă, fruct” > fr. pomo-, germ. id., engl. id. > rom. pomo-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în pomologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază cultivarea și îngrijirea pomilor fructiferi.