2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POMĂDUÍ, pomăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) pomăda (1). – Pomadă + suf. -ui.

POMĂDUÍ, pomăduiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Rar) A (se) pomăda (1). – Pomadă + suf. -ui.

pomădui vtr [At: I. NEGRUZZI, S. I, 85 / Pzi: ~esc / E: pomadă + -ui] (Rar) 1-2 A (se) pomăda (1-2). 3-4 (Pex; d. oameni) A se parfuma. 5-6 (D. oameni) A (se) aranja.

POMĂDÁ, pomădez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) unge cu pomadă (1); a (se) pomădui; p. ext. a (se) ferchezui. 2. Tranz. Fig. A linguși, a flata pe cineva. – Din fr. pommader.

POMĂDÁ, pomădez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) unge cu pomadă (1); a (se) pomădui; p. ext. a (se) ferchezui. 2. Tranz. Fig. A linguși, a flata pe cineva. – Din fr. pommader.

pomăda [At: POLIZU / Pzi: ~dez / E: fr pommader] 1-2 vtr A (se) unge cu pomadă (1) Si: (rar) a (se) pomădui (1-2). 3-4 vtr (Pex) A (se) parfuma. 5-6 vtr (Pex) A (se) aranja. 7 vt (Fig) A linguși.

POMĂDÁ, pomădez, vb. I. Tranz. A unge (părul sau barba) cu pomadă. ◊ Fig. A flata, a tămîia. Membrii guvernului, ca să-și pomădeze amorul propriu încercau să bagatelizeze personalitatea vie a tînărului secretar. CAMIL PETRESCU, O. II 480. – Variantă: (învechit) pomăduí, pomăduiesc, vb. IV.

POMĂDÁ vb. I. tr. A unge, a da cu pomadă. [Var. pomădui vb. IV. / < fr. pommader].

POMĂDÁ vb. tr., refl. a (se) unge, a (se) da cu pomadă. (< fr. pommader)

A POMĂDÁ ~éz tranz. 1) (pielea, părul) A da cu pomadă. 2) fig. A lăuda în mod exagerat (pentru a câștiga bunăvoința cuiva); a linguși; a măguli. /<fr. pommader

*pomadéz v. tr. (fr. pommader). Ung cu pomadă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pomădui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăduiesc, imperf. 3 sg. pomăduia; conj. prez. 3 să pomăduiască

pomăduí (a unge cu pomadă) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pomăduiésc, imperf. 3 sg. pomăduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pomăduiáscă

pomăda (a ~) vb., ind. prez. 3 pomădea

pomădá vb., ind. prez. 1 sg. pomădéz, 3 sg. și pl. pomădeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

POMĂDÁ vb. v. flata, linguși, măguli.

pomăda vb. v. FLATA. LINGUȘI. MĂGULI.

Intrare: pomădui
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pomădui
  • pomăduire
  • pomăduit
  • pomăduitu‑
  • pomăduind
  • pomăduindu‑
singular plural
  • pomăduiește
  • pomăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pomăduiesc
(să)
  • pomăduiesc
  • pomăduiam
  • pomăduii
  • pomăduisem
a II-a (tu)
  • pomăduiești
(să)
  • pomăduiești
  • pomăduiai
  • pomăduiși
  • pomăduiseși
a III-a (el, ea)
  • pomăduiește
(să)
  • pomăduiască
  • pomăduia
  • pomădui
  • pomăduise
plural I (noi)
  • pomăduim
(să)
  • pomăduim
  • pomăduiam
  • pomăduirăm
  • pomăduiserăm
  • pomăduisem
a II-a (voi)
  • pomăduiți
(să)
  • pomăduiți
  • pomăduiați
  • pomăduirăți
  • pomăduiserăți
  • pomăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • pomăduiesc
(să)
  • pomăduiască
  • pomăduiau
  • pomădui
  • pomăduiseră
Intrare: pomăda
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pomăda
  • pomădare
  • pomădat
  • pomădatu‑
  • pomădând
  • pomădându‑
singular plural
  • pomădea
  • pomădați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pomădez
(să)
  • pomădez
  • pomădam
  • pomădai
  • pomădasem
a II-a (tu)
  • pomădezi
(să)
  • pomădezi
  • pomădai
  • pomădași
  • pomădaseși
a III-a (el, ea)
  • pomădea
(să)
  • pomădeze
  • pomăda
  • pomădă
  • pomădase
plural I (noi)
  • pomădăm
(să)
  • pomădăm
  • pomădam
  • pomădarăm
  • pomădaserăm
  • pomădasem
a II-a (voi)
  • pomădați
(să)
  • pomădați
  • pomădați
  • pomădarăți
  • pomădaserăți
  • pomădaseți
a III-a (ei, ele)
  • pomădea
(să)
  • pomădeze
  • pomădau
  • pomăda
  • pomădaseră
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pomădui
  • pomăduire
  • pomăduit
  • pomăduitu‑
  • pomăduind
  • pomăduindu‑
singular plural
  • pomăduiește
  • pomăduiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pomăduiesc
(să)
  • pomăduiesc
  • pomăduiam
  • pomăduii
  • pomăduisem
a II-a (tu)
  • pomăduiești
(să)
  • pomăduiești
  • pomăduiai
  • pomăduiși
  • pomăduiseși
a III-a (el, ea)
  • pomăduiește
(să)
  • pomăduiască
  • pomăduia
  • pomădui
  • pomăduise
plural I (noi)
  • pomăduim
(să)
  • pomăduim
  • pomăduiam
  • pomăduirăm
  • pomăduiserăm
  • pomăduisem
a II-a (voi)
  • pomăduiți
(să)
  • pomăduiți
  • pomăduiați
  • pomăduirăți
  • pomăduiserăți
  • pomăduiseți
a III-a (ei, ele)
  • pomăduiesc
(să)
  • pomăduiască
  • pomăduiau
  • pomădui
  • pomăduiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pomădui, pomăduiescverb

etimologie:
  • Pomadă + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

pomăda, pomădezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.