polunoșniță sf vz polunoștniță

POLUNOȘNIȚĂ, polunoșnițe, s. f. Slujbă religioasă care se face după miezul nopții între pavecerniță și utrenie. Voia, adică, părintele Ghermănuță să spună toacă de polunoșniță. HOGAȘ, M. N. 147.

polunoșniță¹ f. slujba de cu miezul nopții. [Slav. POLUNOȘTINĬȚA, miezu-nopții (din POLĬ, jumătate, și NOȘTĬ, noapte)].^[1]

polunóșniță, V. polonoșniță.

pololoșniță sf vz polunoștniță

polonoșniță^[1] sf vz polunoștniță corectat(ă)

polonoștniță sf vz polunoștniță

polunoștniță sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 159^v/17 / V: (înv) pololoșn~, polonoșn~, polon~, ~șniță / Pl: ~țe / E: slv полȣнощьница] Slujbă bisericească ce se face la o mănăstire după miezul nopții între pavecerniță și utrenie.

pololóșniță, V. polonoșniță.

polonóșniță și (vechĭ) pololóștniță saŭ polunóștniță f., pl. e (vsl. polu-noštĭnica, d. polu-nošti, mezu nopțiĭ, polĭ, jumătate, și noštĭ, noapte; rus. polunósčĭinica). Serviciu divin la mezu nopțiĭ în mînăstirĭ. – Și pololoșniță.^[1]

polunoșniță s. f., g.-d. art. polunoșniței; pl. polunoșnițe

polunoșniță s. f., g.-d. art. polunoșniței; pl. polunoșnițe

polunoșniță s. f., g.-d. art. polunoșniței; pl. polunoșnițe

polunoșniță (polunoșnițe), s. f. – Utrenie. – Var. polonoș(t)niță, poluloș(t)niță. Sl. polunoštĭnica „miezul nopții” (Cihac, II, 274).

polunoșniță, polunoșnițe s. f. 1. Slujbă religioasă care se face, în special la mănăstiri, între pavecerniță și utrenie; mezonoptică. 2. Una dintre cele șapte laude, în amintirea rugăciunii lui Iisus din grădina Ghetsimani, când a fost prins și dus la judecată. [Var.: poluloșniță, pololoșniță s. f.] – Din sl. polunoštĭnika.