polunoșniță, polunoșnițe s. f. 1. Slujbă religioasă care se face, în special la mănăstiri, între pavecerniță și utrenie; mezonoptică. 2. Una dintre cele șapte laude, în amintirea rugăciunii lui Iisus din grădina Ghetsimani, când a fost prins și dus la judecată. [Var.: poluloșniță, pololoșniță s. f.] – Din sl. polunoštĭnika.