7 definiții pentru polturac


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLTURÁC, polturaci, s. m. Veche monedă poloneză sau austriacă, care a circulat și în Țările Române în sec. XVII-XVIII. – Din pol. pólturak.

polturac sm [At: (a. 1748) IORGA, S. D. I, 106 / Pl: ~aci / E: pn pólturak] (Înv) Monedă poloneză, austriacă etc. care a circulat și în țările române în sec. XVII și XVIII.

POLTURÁC, polturaci, s. m. Veche monedă poloneză sau austriacă, care a circulat și în țările române în sec. XVII-XVIII. – Din pol. pólturak.

polturác m. (pol. póltorak, d. vsl. polŭ vŭtora, polŭtora, unu jumătate. V. potor). O veche monetă care, la 1700, valora în Țara Românească 2 banĭ saŭ jumătate de groș și care în Moldova era rar întrebuințată (Ĭorga, Negoț. 222). V. potronic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

polturác (polturáci), s. m. – Monedă înv., care valora jumătate de gros în 1700. Pol. poltorak (Scriban).

Intrare: polturac
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polturac
  • polturacul
  • polturacu‑
plural
  • polturaci
  • polturacii
genitiv-dativ singular
  • polturac
  • polturacului
plural
  • polturaci
  • polturacilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polturac

  • 1. Veche monedă poloneză sau austriacă, care a circulat și în Țările Române în secolele XVII-XVIII.
    surse: DEX '09

etimologie: