2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLIZÁRE, polizări, s. f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei; polizat1. – V. poliza.

POLIZÁRE, polizări, s. f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei; polizat1. – V. poliza.

polizare sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 382 / S și (rar) ~isa~ / Pl: ~zări / E: poliza1] 1 Prelucrare prin așchiere cu polizorul1 (1) Si: (rar) polizat1 (1). 2 Laminare la rece a foilor din tablă subțire, pentru cositorie Si: (rar) polizat1 (2). 3 Netezire și subțiere a firelor textile.

POLIZÁRE, polizări, s. f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei.

POLIZÁRE s.f. Acțiunea de a poliza și rezultatul ei; polizaj. [< poliza].

POLIZÁ, polizez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese cu ajutorul polizorului. ◊ Mașină de polizat = polizor. ♦ A lamina la rece foile de tablă subțire. – Din polizor. Cf. fr. polir.

poliza2 vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~zez / E: fr policer] (Îvr) A guverna.

poliza1 vt [At: IOANOVICI, TEHN. 84 / S și: (rar) ~isa / Pzi: ~zez / E: drr polizor1] 1 A prelucra prin așchiere suprafața unui obiect cu ajutorul polizorului1. 2 A lamina la rece foile de tablă subțire, pentru cositorie.

POLIZÁ, polizez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unui obiect cu ajutorul polizorului. ◊ Mașină de polizat = polizor. ♦ A lamina la rece foile de tablă subțire. – Din polizor. Cf. fr. polir.

POLIZÁ, polizez, vb. I. Tranz. A curăța sau a îndrepta suprafața unui obiect cu polizorul; a lustrui, a șlefui.

POLIZÁ vb. I. tr. A șlefui, a lustrui, a face curat, lucios (cu ajutorul polizorului). [Var. polisa vb. I. / < fr. polir].

POLIZÁ vb. tr. 1. a prelucra piese cu ajutorul polizorului. 2. a lamina la rece foi de tablă subțire, recoaptă și decapată, care urmează să fie cositorită. (după fr. polir)

A POLIZÁ ~éz tranz. (piese de metal) A prelucra cu polizorul. /Din polizor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polizáre s. f., g.-d. art. polizắrii; pl. polizắri

polizáre s. f., g.-d. art. polizării; pl. polizări

polizá (a ~) vb., ind. prez. 3 polizeáză

polizá vb., ind. prez. 1 sg. polizéz, 3 sg. și pl. polizeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLIZÁRE s. (TEHN.) polizat. (~ unei piese metalice.)

arată toate definițiile

Intrare: polizare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polizare
  • polizarea
plural
  • polizări
  • polizările
genitiv-dativ singular
  • polizări
  • polizării
plural
  • polizări
  • polizărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polisare
  • polisarea
plural
  • polisări
  • polisările
genitiv-dativ singular
  • polisări
  • polisării
plural
  • polisări
  • polisărilor
vocativ singular
plural
Intrare: poliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poliza
  • polizare
  • polizat
  • polizatu‑
  • polizând
  • polizându‑
singular plural
  • polizea
  • polizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polizez
(să)
  • polizez
  • polizam
  • polizai
  • polizasem
a II-a (tu)
  • polizezi
(să)
  • polizezi
  • polizai
  • polizași
  • polizaseși
a III-a (el, ea)
  • polizea
(să)
  • polizeze
  • poliza
  • poliză
  • polizase
plural I (noi)
  • polizăm
(să)
  • polizăm
  • polizam
  • polizarăm
  • polizaserăm
  • polizasem
a II-a (voi)
  • polizați
(să)
  • polizați
  • polizați
  • polizarăți
  • polizaserăți
  • polizaseți
a III-a (ei, ele)
  • polizea
(să)
  • polizeze
  • polizau
  • poliza
  • polizaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • polisa
  • polisare
  • polisat
  • polisatu‑
  • polisând
  • polisându‑
singular plural
  • polisea
  • polisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polisez
(să)
  • polisez
  • polisam
  • polisai
  • polisasem
a II-a (tu)
  • polisezi
(să)
  • polisezi
  • polisai
  • polisași
  • polisaseși
a III-a (el, ea)
  • polisea
(să)
  • poliseze
  • polisa
  • polisă
  • polisase
plural I (noi)
  • polisăm
(să)
  • polisăm
  • polisam
  • polisarăm
  • polisaserăm
  • polisasem
a II-a (voi)
  • polisați
(să)
  • polisați
  • polisați
  • polisarăți
  • polisaserăți
  • polisaseți
a III-a (ei, ele)
  • polisea
(să)
  • poliseze
  • polisau
  • polisa
  • polisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polizare polisare

etimologie:

  • vezi poliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

poliza polisa

  • 1. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese cu ajutorul polizorului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: lustrui șlefui
    • 1.1. Mașină de polizat = polizor (unealtă)
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. A lamina la rece foile de tablă subțire.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: