POLITICIÁN, -Ă, politicieni, -e, s. m. și f. 1. Om politic; persoană care face politică (în interes personal, de grup etc.); persoană care deține un rol important în politică. 2. (Peior.) Persoană care face din politică un mijloc pentru realizarea intereselor personale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. politicien.

POLITICIÁN, politicieni, s. m. 1. Om politic. 2. (Peior.) Persoană care face din politică un mijloc abil și demagogic de realizare a intereselor personale. [Pr.: -ci-an] – Din fr. politicien.

POLITICIÁN, politicieni, s. m. Persoană care, activînd în politică, urmărește mai ales satisfacerea intereselor personale. Solidarizarea celor două facțiuni, adverse la cuțite pînă ieri... trebuia firește să fie considerată de poporul întreg ca o ultimă opinteală a politicienilor pentru păstrarea privilegiilor oligarhiei. CARAGIALE, O. III 187. – Pronunțat: -ci-an. – Pl. și: politiciani (GALACTION, O. I 312).

politicián (-ci-an) s. m., pl. politiciéni (-ci-eni)

politicián s. m. (sil. -ci-an), pl. politiciéni (sil. -ci-eni)

POLITICIÁN s. v. om politic.

POLITICIÁN s.m. 1. Om politic. 2. (Peior.) Persoană care, activând pe plan politic, urmărește în deosebi satisfacerea intereselor sale personale, obținerea de foloase personale. [Pron. -ci-an, pl. -ieni. / cf. fr. politicien].

POLITICIÁN s. m. 1. om politic. 2. (peior.) cel care, activând pe plan politic, urmărește îndeosebi satisfacerea intereselor sale personale. (< fr. politicien)

POLITICIÁN ~éni m. 1) Om politic. 2) depr. Persoană care activează în politică, urmărind interese personale; afacerist politic. [Sil. -ci-an] /<fr. politicien

politician m. cel ce vorbește și scrie asupra politicei din ambițiune personală.

*politicián, -ă s., pl. ienĭ, iene (fr. politicien). Om politic, maĭ ales șarlatan: un politician demagog.

*politiciánă (-ci-a-) s. f., g.-d. art. politiciénei (-ci-e-); pl. politiciéne

POLITICIAN s. (rar) politicianist, (înv.) politic. (Un ~ fără scrupule.)