9 definiții pentru polisinteză
Explicative DEX
POLISINTEZĂ, polisinteze, s. f. (În limbile polisintetice) Folosire a unui singur cuvânt complex pentru mai multe cuvinte. – Din fr. polysynthèse.
polisinteză sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr polysyntèse] Folosire în unele limbi a cuvintelor lungi și complexe ca urmare a unirii tuturor părților din frază într-un singur cuvânt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLISINTEZĂ, polisinteze, s. f. (În limbile polisintetice) Folosire a unui singur cuvânt complex în loc de mai multe cuvinte. – Din fr. polysynthèse.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
POLISINTEZĂ s.f. Folosirea în limbile polisintetice de cuvinte lungi și complexe pentru mai multe cuvinte. [< fr. polysynthèse].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLISINTEZĂ s. f. folosirea în limbile polisintetice de cuvinte lungi și complexe, pentru mai multe cuvinte. (< fr. polysynthèse)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
polisinteză s. f., g.-d. art. polisintezei; pl. polisinteze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*polisinteză s. f., g.-d. art. polisintezei; pl. polisinteze
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
polisinteză s. f., pl. polisinteze
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Jargon
POLISINTEZĂ s. f. (< fr. polysynthèse): folosire de cuvinte lungi și complexe, pentru mai multe cuvinte, într-o limbă incorporantă (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
polisinteză, polisintezesubstantiv feminin
- 1. (În limbile polisintetice) Folosire a unui singur cuvânt complex pentru mai multe cuvinte. DEX '09 DN
etimologie:
- polysynthèse DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.