8 definiții pentru polisinteză


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLISINTÉZĂ, polisinteze, s. f. (În limbile polisintetice) Folosire a unui singur cuvânt complex pentru mai multe cuvinte. – Din fr. polysynthèse.

polisinte sf [At: DN3 / Pl: ~ze / E: fr polysyntèse] Folosire în unele limbi a cuvintelor lungi și complexe ca urmare a unirii tuturor părților din frază într-un singur cuvânt.

POLISINTÉZĂ, polisinteze, s. f. (În limbile polisintetice) Folosire a unui singur cuvânt complex în loc de mai multe cuvinte. – Din fr. polysynthèse.

POLISINTÉZĂ s.f. Folosirea în limbile polisintetice de cuvinte lungi și complexe pentru mai multe cuvinte. [< fr. polysynthèse].

POLISINTÉZĂ s. f. folosirea în limbile polisintetice de cuvinte lungi și complexe, pentru mai multe cuvinte. (< fr. polysynthèse)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*polisintéză s. f., g.-d. art. polisintézei; pl. polisintéze

polisintéză s. f., pl. polisintéze


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

POLISINTÉZĂ s. f. (< fr. polysynthèse): folosire de cuvinte lungi și complexe, pentru mai multe cuvinte, într-o limbă incorporantă (v.).

Intrare: polisinteză
polisinteză substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polisinte
  • polisinteza
plural
  • polisinteze
  • polisintezele
genitiv-dativ singular
  • polisinteze
  • polisintezei
plural
  • polisinteze
  • polisintezelor
vocativ singular
plural

polisinteză

  • 1. (În limbile polisintetice) Folosire a unui singur cuvânt complex pentru mai multe cuvinte.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: