2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

polisat, ~ă a vz polizat2

POLIZÁ, polizez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unei piese cu ajutorul polizorului. ◊ Mașină de polizat = polizor. ♦ A lamina la rece foile de tablă subțire. – Din polizor. Cf. fr. polir.

poliza2 vt [At: I. GOLESCU, C. / Pzi: ~zez / E: fr policer] (Îvr) A guverna.

poliza1 vt [At: IOANOVICI, TEHN. 84 / S și: (rar) ~isa / Pzi: ~zez / E: drr polizor1] 1 A prelucra prin așchiere suprafața unui obiect cu ajutorul polizorului1. 2 A lamina la rece foile de tablă subțire, pentru cositorie.

POLIZÁ, polizez, vb. I. Tranz. A prelucra prin așchiere suprafața unui obiect cu ajutorul polizorului. ◊ Mașină de polizat = polizor. ♦ A lamina la rece foile de tablă subțire. – Din polizor. Cf. fr. polir.

POLIZÁ, polizez, vb. I. Tranz. A curăța sau a îndrepta suprafața unui obiect cu polizorul; a lustrui, a șlefui.

POLIZÁ vb. I. tr. A șlefui, a lustrui, a face curat, lucios (cu ajutorul polizorului). [Var. polisa vb. I. / < fr. polir].

POLIZÁ vb. tr. 1. a prelucra piese cu ajutorul polizorului. 2. a lamina la rece foi de tablă subțire, recoaptă și decapată, care urmează să fie cositorită. (după fr. polir)

A POLIZÁ ~éz tranz. (piese de metal) A prelucra cu polizorul. /Din polizor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polizá (a ~) vb., ind. prez. 3 polizeáză

polizá vb., ind. prez. 1 sg. polizéz, 3 sg. și pl. polizeáză


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

polizá, polizéz, vb. I (înv.) a guverna.

Intrare: polisat
polisat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polisat
  • polisatul
  • polisatu‑
  • polisa
  • polisata
plural
  • polisați
  • polisații
  • polisate
  • polisatele
genitiv-dativ singular
  • polisat
  • polisatului
  • polisate
  • polisatei
plural
  • polisați
  • polisaților
  • polisate
  • polisatelor
vocativ singular
plural
Intrare: poliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • poliza
  • polizare
  • polizat
  • polizatu‑
  • polizând
  • polizându‑
singular plural
  • polizea
  • polizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polizez
(să)
  • polizez
  • polizam
  • polizai
  • polizasem
a II-a (tu)
  • polizezi
(să)
  • polizezi
  • polizai
  • polizași
  • polizaseși
a III-a (el, ea)
  • polizea
(să)
  • polizeze
  • poliza
  • poliză
  • polizase
plural I (noi)
  • polizăm
(să)
  • polizăm
  • polizam
  • polizarăm
  • polizaserăm
  • polizasem
a II-a (voi)
  • polizați
(să)
  • polizați
  • polizați
  • polizarăți
  • polizaserăți
  • polizaseți
a III-a (ei, ele)
  • polizea
(să)
  • polizeze
  • polizau
  • poliza
  • polizaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • polisa
  • polisare
  • polisat
  • polisatu‑
  • polisând
  • polisându‑
singular plural
  • polisea
  • polisați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polisez
(să)
  • polisez
  • polisam
  • polisai
  • polisasem
a II-a (tu)
  • polisezi
(să)
  • polisezi
  • polisai
  • polisași
  • polisaseși
a III-a (el, ea)
  • polisea
(să)
  • poliseze
  • polisa
  • polisă
  • polisase
plural I (noi)
  • polisăm
(să)
  • polisăm
  • polisam
  • polisarăm
  • polisaserăm
  • polisasem
a II-a (voi)
  • polisați
(să)
  • polisați
  • polisați
  • polisarăți
  • polisaserăți
  • polisaseți
a III-a (ei, ele)
  • polisea
(să)
  • poliseze
  • polisau
  • polisa
  • polisaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)