POLIPLOIDIE s. f. Creștere a numărului de cromozomi în celulele organismelor animale sau vegetale față de numărul obișnuit, având ca rezultat mărirea taliei sau a unor organe ale individului respectiv. [Pr.: -plo-i-] – Din fr. polyploïdie, germ. Polyploidie.

poliploidie sf [At: DER / P: ~plo-i~ / Pl: ~ii / E: fr polyploïdie] Creștere naturală sau provocată de agenți fizici a numărului de cromozomi din celulele organismelor animale sau vegetale față de numărul caracteristic speciei și care se manifestă prin mărirea dimensiunilor organismului sau a unor organe ale acestuia.

POLIPLOIDIE s. f. Creștere a numărului de cromozomi în celulele organismelor animale sau vegetale față de numărul de cromozomi caracteristic unei anumite specii, având ca rezultat mărirea taliei sau a unor organe ale individului respectiv. [Pr.: -plo-i-] – Din fr. polyploïdie, germ. Polyploidie.

POLIPLOIDIE s.f. (Biol.) Creștere a numărului de cromozomi în nucleul celulelor animale sau vegetale. [Pron. -plo-i-, gen. -iei. / < fr. polyploïdie].

POLIPLOIDIE s. f. prezența în nucleul celular a mai mult decât două seturi de cromozomi. (< fr. polyploïdie)

poliploidie (desp. -li-plo-i-) s. f., art. poliploidia, g.-d. poliploidii, art. poliploidiei

poliploidie (-li-plo-i-) s. f., art. poliploidia, g.-d. poliploidii, art. poliploidiei

poliploidie s. f. (sil. -plo-i-), art. poliploidia, g.-d. poliploidii, art. poliploidiei

POLIPLOIDÍE (< fr. {i}) s. f. (GENET.) Fenomen frecvent, mai ales la plante și animalele inferioare, prin care are loc o multiplicare a numărului de seturi de cromozomi (n) (spre deosebire de numărul obișnuit de două seturi, 2n, întâlnit la organismele diploide). Organismele pot fi astfel triploide (3n), tetraploide (4n) etc. Fenomenul de p. este corelat cu o mărire a dimensiunilor celulelor și, în general, a habitusului,organismele respective prezentând adesea gigantism.