POLIPLOIDÍE (< fr. {i}) s. f. (GENET.) Fenomen frecvent, mai ales la plante și animalele inferioare, prin care are loc o multiplicare a numărului de seturi de cromozomi (n) (spre deosebire de numărul obișnuit de două seturi, 2n, întâlnit la organismele diploide). Organismele pot fi astfel triploide (3n), tetraploide (4n) etc. Fenomenul de p. este corelat cu o mărire a dimensiunilor celulelor și, în general, a habitusului,organismele respective prezentând adesea gigantism.