2 intrări

17 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLIMERIZÁRE, polimerizări, s. f. Acțiunea de a polimeriza și rezultatul ei. – V. polimeriza.

POLIMERIZÁRE, polimerizări, s. f. Acțiunea de a polimeriza și rezultatul ei. – V. polimeriza.

polimerizare sf [At: LTR2 / Pl: ~zări / E: polimeriza] 1 Unire spontană sau în reacții chimice a mai multor monomeri în polimeri prin păstrarea compoziției procentuale inițiale și a așezării atomilor în moleculă. 2 Rezultat al unei polimerizări (1).

POLIMERIZÁRE, polimerizări, s. f. Acțiunea de a polimeriza și rezultatul ei.

POLIMERIZÁRE s.f. Acțiunea de a polimeriza și rezultatul ei. [< polimeriza].

POLIMERIZÁ, polimerizez, vb. I. Tranz. și intranz. A (se) uni (spontan sau prin diverse reacții chimice) mai mulți monomeri în polimeri, prin păstrarea compoziției procentuale inițiale și aranjarea atomilor în moleculă. – Din fr. polymériser.

polimeriza vti [At: LTR2 XIII, 41 / Pzi: ~zez / E: fr polymériser] 1-2 A (se) uni spontan sau în reacții chimice mai mulți monomeri în polimeri prin păstrarea compoziției procentuale inițiale și a așezării atomilor în moleculă.

POLIMERIZÁ, polimerizez, vb. I. Tranz. și intranz. A (se) uni (spontan sau prin diverse reacții chimice) mai mulți monomeri în polimeri, prin păstrarea compoziției procentuale inițiale și așezarea atomilor în moleculă. – Din fr. polymériser.

POLIMERIZÁ, polimerizez, vb. I. Tranz. A face să se unească două sau mai multe molecule pentru a forma un polimer.

POLIMERIZÁ vb. I. tr. A face ca două sau mai multe molecule să formeze un polimer. [< fr. polymériser].

POLIMERIZÁ vb. tr., intr. a (se) uni mai mulți monomeri într-un polimer. (< fr. polymériser)

A SE POLIMERIZÁ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre monomeri) A se transforma în polimeri; a deveni polimeri. /<fr. polymeriser

A POLIMERIZÁ ~éz tranz. A face să se polimerizeze. /<fr. polymeriser


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polimerizáre s. f., g.-d. art. polimerizắrii; pl. polimerizắri

polimerizáre s. f., g.-d. art. polimerizării; pl. polimerizări

polimerizá (a ~) vb., ind. prez. 3 polimerizeáză

polimerizá vb., ind. prez. 1 sg. polimerizéz, 3 sg. și pl. polimerizeáză


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POLIMERIZÁRE (< polimeriza) s. f. Reacție chimică (metodă de sinteză a polimerilor) în urma căreia substanțe cu masă moleculară mică, având caracter nesaturat (monomeri), se transformă în substanțe cu masă moleculară mai mare (polimeri), păstrând aceeași compoziție procentuală și aceeași aranjare a atomilor în moleculă. Se aplică în industrie pentru obținerea poliolefinelor, polistirenului, poliacrilaților, a majorității cauciucurilor.

Intrare: polimerizare
polimerizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polimerizare
  • polimerizarea
plural
  • polimerizări
  • polimerizările
genitiv-dativ singular
  • polimerizări
  • polimerizării
plural
  • polimerizări
  • polimerizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: polimeriza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • polimeriza
  • polimerizare
  • polimerizat
  • polimerizatu‑
  • polimerizând
  • polimerizându‑
singular plural
  • polimerizea
  • polimerizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • polimerizez
(să)
  • polimerizez
  • polimerizam
  • polimerizai
  • polimerizasem
a II-a (tu)
  • polimerizezi
(să)
  • polimerizezi
  • polimerizai
  • polimerizași
  • polimerizaseși
a III-a (el, ea)
  • polimerizea
(să)
  • polimerizeze
  • polimeriza
  • polimeriză
  • polimerizase
plural I (noi)
  • polimerizăm
(să)
  • polimerizăm
  • polimerizam
  • polimerizarăm
  • polimerizaserăm
  • polimerizasem
a II-a (voi)
  • polimerizați
(să)
  • polimerizați
  • polimerizați
  • polimerizarăți
  • polimerizaserăți
  • polimerizaseți
a III-a (ei, ele)
  • polimerizea
(să)
  • polimerizeze
  • polimerizau
  • polimeriza
  • polimerizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

polimerizare

  • 1. Acțiunea de a polimeriza și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN

etimologie:

  • vezi polimeriza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

polimeriza polimerizat

  • 1. A (se) uni (spontan sau prin diverse reacții chimice) mai mulți monomeri în polimeri, prin păstrarea compoziției procentuale inițiale și aranjarea atomilor în moleculă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: