polimerizare sf [At: LTR² / Pl: ~zări / E: polimeriza] 1 Unire spontană sau în reacții chimice a mai multor monomeri în polimeri prin păstrarea compoziției procentuale inițiale și a așezării atomilor în moleculă. 2 Rezultat al unei polimerizări (1).

POLIMERIZARE, polimerizări, s. f. Acțiunea de a polimeriza și rezultatul ei.

POLIMERIZARE s.f. Acțiunea de a polimeriza și rezultatul ei. [< polimeriza].

polimerizare s. f., g.-d. art. polimerizării; pl. polimerizări

polimerizare s. f., g.-d. art. polimerizării; pl. polimerizări

polimerizare s. f., g.-d. art. polimerizării; pl. polimerizări

POLIMERIZÁRE (< polimeriza) s. f. Reacție chimică (metodă de sinteză a polimerilor) în urma căreia substanțe cu masă moleculară mică, având caracter nesaturat (monomeri), se transformă în substanțe cu masă moleculară mai mare (polimeri), păstrând aceeași compoziție procentuală și aceeași aranjare a atomilor în moleculă. Se aplică în industrie pentru obținerea poliolefinelor, polistirenului, poliacrilaților, a majorității cauciucurilor.