4 definiții pentru polimă

Explicative DEX

polimă sf [At: N. REV. R. VIII, nr. 6, 87 / A și: poli / Pl: ~me / E: nct] 1 (Olt; Trs) Gând. 2 (Olt; Trs) Început al unei acțiuni. 3 (Reg) Abatere de la o normă religioasă Si: erezie, (pop) rătăcire. 4 (Pop; ca epitet pus înaintea termenului calificat de care se leagă prin prepoziția „de”) Netrebnic. 5 (Reg) Ființă omenească Si: țipenie.

POLIMĂ, polime, s. f. (Regional) Soi (rău), poamă (4), pramatie. N-au lăsat ei cu una, cu două, să li se spurce credința cu asemenea polime. PAMFILE, S. T. 188.

POLIMĂ, polime, s. f. (Reg.) Soi (rău), pramatie.

Regionalisme / arhaisme

polimă, polime, s.f. (reg.) 1. intenție, gând; început, stare incipientă. 2. eres, rătăcire. 3. soi rău, pramatie, om netrebnic, om de nimic. 4. ființă, țipenie.

Intrare: polimă
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poli
  • polima
plural
  • polime
  • polimele
genitiv-dativ singular
  • polime
  • polimei
plural
  • polime
  • polimelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

poli, polimesubstantiv feminin

  • 1. regional Soi (rău), poamă. DLRLC
    • format_quote N-au lăsat ei cu una, cu două, să li se spurce credința cu asemenea polime. PAMFILE, S. T. 188. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.