18 definiții pentru poliloghie / polologhie polologhie polilogie polologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poliloghie sf [At: BUL. COM. IST. V, 287 / V: ~lol~, (înv) ~logie, ~ologie / Pl: ~ii / E: ngr πολυλογία] Expunere, discuție etc. excesiv de amplă și de încărcată cu amănunte inutile, prolixă Si: vorbărie, (fam) pălăvrăgeală, peltea, sporovăială.

POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. (Depr.) Expunere, relatare excesiv de amplă (și de prolixă); vorbărie. [Var.: polologhíe s. f.] – Din ngr. poliloghía.

POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. (Depr.) Expunere, relatare excesiv de amplă (și de prolixă); vorbărie. [Var.: polologhíe s. f.] – Din ngr. poliloghía.

POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. Expunere a unor fapte sau a unor idei într-un mod excesiv de amplu și încărcat cu amănunte inutile; vorbărie. Ca să-i povestesc tot, se înșiră o poliloghie. Nici n-are s-o citească. Trebuie să fie sătul de asemenea epistole. C. PETRESCU, C. V. 54. Vei avea oare vreme și răbdare să citești pînă la sfîrșit poliloghia mea? VLAHUȚĂ, O. II 58. – Variantă: polologhíe (REBREANU, R. I 169, CREANGĂ, A. 158) s. f.

POLILOGHÍE ~e f. Expunere foarte amplă și confuză; vorbărie. [Art. G.-D poliloghiei] /<ngr. poliloghía

poliloghíe și (ob.) polologhíe f. (ngr. și vgr. polylogia, d. polýs, mult, și lógos, cuvînt). Fam. Vorbă lungă, frazeologie, flecărie.

polologhie[1] sf vz poliloghie corectată

  1. În original, fără accent — LauraGellner

POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie.

POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie.

POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie.

polologhie f. vorbă lungă: hârtia cuprinde multă polologhie CR. [Gr. mod.].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poliloghíe/(fam.) polologhíe s. f., art. poliloghía/polologhía, g.-d. art. poliloghíei/polologhíei; pl. poliloghíi/polologhíi, art. poliloghíile/polologhíile

poliloghíe s. f., art. poliloghía, g.-d. art. poliloghíei; pl. poliloghíi, art. poliloghíile

polologhíe v. poliloghíe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLILOGHÍE s. v. vorbărie.

POLILOGHIE s. vorbărie. (O ~ interminabilă.)

Intrare: poliloghie / polologhie
poliloghie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poliloghie
  • poliloghia
plural
  • poliloghii
  • poliloghiile
genitiv-dativ singular
  • poliloghii
  • poliloghiei
plural
  • poliloghii
  • poliloghiilor
vocativ singular
plural
polologhie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polologhie
  • polologhia
plural
  • polologhii
  • polologhiile
genitiv-dativ singular
  • polologhii
  • polologhiei
plural
  • polologhii
  • polologhiilor
vocativ singular
plural
polilogie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
polologie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.

poliloghie / polologhie polologhie polilogie polologie

  • 1. depreciativ Expunere, relatare excesiv de amplă (și de prolixă).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: vorbărie 2 exemple
    exemple
    • Ca să-i povestesc tot, se înșiră o poliloghie. Nici n-are s-o citească. Trebuie să fie sătul de asemenea epistole. C. PETRESCU, C. V. 54.
      surse: DLRLC
    • Vei avea oare vreme și răbdare să citești pînă la sfîrșit poliloghia mea? VLAHUȚĂ, O. II 58.
      surse: DLRLC

etimologie: