15 definiții pentru poliloghie polologhie

POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. (Depr.) Expunere, relatare excesiv de amplă (și de prolixă); vorbărie. [Var.: polologhíe s. f.] – Din ngr. poliloghía.

POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. (Depr.) Expunere, relatare excesiv de amplă (și de prolixă); vorbărie. [Var.: polologhíe s. f.] – Din ngr. poliloghía.

POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. Expunere a unor fapte sau a unor idei într-un mod excesiv de amplu și încărcat cu amănunte inutile; vorbărie. Ca să-i povestesc tot, se înșiră o poliloghie. Nici n-are s-o citească. Trebuie să fie sătul de asemenea epistole. C. PETRESCU, C. V. 54. Vei avea oare vreme și răbdare să citești pînă la sfîrșit poliloghia mea? VLAHUȚĂ, O. II 58. – Variantă: polologhíe (REBREANU, R. I 169, CREANGĂ, A. 158) s. f.

poliloghíe/(fam.) polologhíe s. f., art. poliloghía/polologhía, g.-d. art. poliloghíei/polologhíei; pl. poliloghíi/polologhíi, art. poliloghíile/polologhíile

poliloghíe s. f., art. poliloghía, g.-d. art. poliloghíei; pl. poliloghíi, art. poliloghíile

POLILOGHÍE s. v. vorbărie.

POLILOGHÍE ~e f. Expunere foarte amplă și confuză; vorbărie. [Art. G.-D poliloghiei] /<ngr. poliloghía

poliloghíe și (ob.) polologhíe f. (ngr. și vgr. polylogia, d. polýs, mult, și lógos, cuvînt). Fam. Vorbă lungă, frazeologie, flecărie.

POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie.

POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie.

Această formă este greșită și se recomandă evitarea ei. - raduborza

POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie.

polologhíe v. poliloghíe

polologhie f. vorbă lungă: hârtia cuprinde multă polologhie CR. [Gr. mod.].


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

POLILOGHÍE s. vorbărie. (O ~ interminabilă.)

Intrare: poliloghie
poliloghie substantiv feminin

Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular poliloghie poliloghia
plural poliloghii poliloghiile
genitiv-dativ singular poliloghii poliloghiei
plural poliloghii poliloghiilor
vocativ singular
plural
polologhie
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular polologhie polologhia
plural polologhii polologhiile
genitiv-dativ singular polologhii polologhiei
plural polologhii polologhiilor
vocativ singular
plural