14 definiții pentru poliloghie polologhie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. (Depr.) Expunere, relatare excesiv de amplă (și de prolixă); vorbărie. [Var.: polologhíe s. f.] – Din ngr. poliloghía.

POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. (Depr.) Expunere, relatare excesiv de amplă (și de prolixă); vorbărie. [Var.: polologhíe s. f.] – Din ngr. poliloghía.

POLILOGHÍE, poliloghii, s. f. Expunere a unor fapte sau a unor idei într-un mod excesiv de amplu și încărcat cu amănunte inutile; vorbărie. Ca să-i povestesc tot, se înșiră o poliloghie. Nici n-are s-o citească. Trebuie să fie sătul de asemenea epistole. C. PETRESCU, C. V. 54. Vei avea oare vreme și răbdare să citești pînă la sfîrșit poliloghia mea? VLAHUȚĂ, O. II 58. – Variantă: polologhíe (REBREANU, R. I 169, CREANGĂ, A. 158) s. f.

POLILOGHÍE ~e f. Expunere foarte amplă și confuză; vorbărie. [Art. G.-D poliloghiei] /<ngr. poliloghía

poliloghíe și (ob.) polologhíe f. (ngr. și vgr. polylogia, d. polýs, mult, și lógos, cuvînt). Fam. Vorbă lungă, frazeologie, flecărie.

POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie.

POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie.

POLOLOGHÍE s. f. v. poliloghie.[1]

  1. Această formă este greșită și se recomandă evitarea ei. — raduborza

polologhie f. vorbă lungă: hârtia cuprinde multă polologhie CR. [Gr. mod.].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poliloghíe/(fam.) polologhíe s. f., art. poliloghía/polologhía, g.-d. art. poliloghíei/polologhíei; pl. poliloghíi/polologhíi, art. poliloghíile/polologhíile

poliloghíe s. f., art. poliloghía, g.-d. art. poliloghíei; pl. poliloghíi, art. poliloghíile

polologhíe v. poliloghíe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLILOGHÍE s. v. vorbărie.

POLILOGHIE s. vorbărie. (O ~ interminabilă.)

Intrare: poliloghie
poliloghie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poliloghie
  • poliloghia
plural
  • poliloghii
  • poliloghiile
genitiv-dativ singular
  • poliloghii
  • poliloghiei
plural
  • poliloghii
  • poliloghiilor
vocativ singular
plural
polologhie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polologhie
  • polologhia
plural
  • polologhii
  • polologhiile
genitiv-dativ singular
  • polologhii
  • polologhiei
plural
  • polologhii
  • polologhiilor
vocativ singular
plural