7 definiții pentru poligrafist
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
POLIGRAFIST, poligrafiști, s. m. (Rar; și adjectival) Persoană specializată în poligrafie (1). – Poligrafie + suf. -ist.
POLIGRAFIST, poligrafiști, s. m. (Rar; și adjectival) Persoană specializată în poligrafie (1). – Poligrafie + suf. -ist.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
poligrafist, ~ă smf, a [At: SCÎNTEIA, 1952, nr. 2390 / Pl: ~iști, ~e / E: poligrafie + -ist] 1-2 (Persoană) specializată în poligrafie (5).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
POLIGRAFIST, -Ă s. m. f., adj. (persoană) specializată în poligrafie (1). (< poligrafie + -ist)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
POLIGRAFIST ~stă (~ști, ~ste) m. și f. Lucrător specializat în operații de poligrafie. /poligrafie + suf. ~ist
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poligrafist (desp. -li-gra-) s. m., pl. poligrafiști
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poligrafist (-li-gra-) s. m., pl. poligrafiști
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poligrafist s. m. (sil. -gra-), pl. poligrafiști
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: po-li-gra-fist
substantiv masculin (M9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
poligrafist, poligrafiștisubstantiv masculin poligrafistă, poligrafistesubstantiv feminin
etimologie:
- Poligrafie + sufix -ist. DEX '09 DEX '98 MDN '00