poligrafie sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ii / E: polygraphie] 1 (Asr) Ansamblu de opere aparținând unui poligraf (1). 2 (Rar) Calitate de poligraf (1) a unui autor. 3 (Rar) Caracteristică a operelor unui poligraf (1). 4 Ansamblu al procedeelor de reproducere grafică și de multiplicare a unui text sau a unei figuri. 5 Ramură a tehnicii care se ocupă cu procedeele de reproducere grafică, tipărire și multiplicare a unui text, a unei figuri. 6 Ansamblu al întreprinderilor care se ocupă cu imprimarea și răspândirea cărților sau a altor imprimate.

POLIGRAFIE, poligrafii, s. f. 1. Ansamblul procedeelor de reproducere grafică și de multiplicare a unui text sau a unei figuri. 2. Ansamblul întreprinderilor (tipografii, zincografii, legătorii, centre de difuzare etc.) care se ocupă cu imprimarea și răspîndirea cărților sau a altor imprimate.

POLIGRAFIE s.f. 1. Totalitatea procedeelor de reproducere grafică a unui text, a unei figuri etc.; tehnica grafică. 2. Totalitatea întreprinderilor pentru imprimarea și răspîndirea cărților, a publicațiilor periodice etc. [Gen. -iei. / < fr. polygraphie].

POLIGRAFIE s. f. 1. ramură industrială, procedeele de reproducere grafică a unui text, a unei figuri etc.; tehnică tipografică. 2. ansamblu de întreprinderi care se ocupă cu imprimarea și răspândirea cărților și a altor imprimate. 3. (med.) metodă de înregistrare radiologică, efectuarea mai multor expuneri pe același film în diferite momente funcționale ale organului respectiv. (< fr. polygraphie)

POLIGRAFIE ~i f. 1) Totalitate a mijloacelor tehnice pentru reproducerea și multiplicarea textelor și ilustrațiilor. 2) rar Totalitate a operelor unui poligraf. [G.-D. poligrafiei] /<fr. polygraphie

poligrafie (desp. -li-gra-) s. f., art. poligrafia, g.-d. art. poligrafiei; pl. poligrafii, art. poligrafiile (desp. -fi-i-)

poligrafie (-li-gra-) s. f., art. poligrafia, g.-d. art. poligrafiei; pl. poligrafii, art. poligrafiile

poligrafie s. f. (sil. -gra-) → grafie