12 definiții pentru policar


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLICÁR, policari, s. m. Degetul gros de la mână. – Din lat. pollicaris.

POLICÁR, policari, s. m. Degetul gros de la mână. – Din lat. pollicaris.

POLICÁR, policari, s. m. Degetul gros al mîinii.

POLICÁR s.m. (Anat.) Degetul gros de la mână; police. [< lat. pollicaris].

POLICÁR s. m. degetul gros de la mână. (< lat. pollicaris)

POLICÁR ~i m. Degetul mare al mâinii. /<lat. pollicaris

policar m. 1. cel mai gros și mai scurt dintre degetele mâinii; 2. măsură de lățime, țol: piciorul se împarte în 12 policari. [Neologism după lat. POLLICARIS].

*policár n., pl. e (lat. pollicaris, de lungimea degetuluĭ mare, d. pollex, póllicis, degetu cel mare). Degetu cel mare, care e opus celor-lalte patru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

policár s. m., pl. policári

policár s. m., pl. policári


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POLICÁR s. (ANAT.) (pop.) puricar. (~ este degetul gros de la mână.)

POLICAR s. (ANAT.) (pop.) puricar. (~ este degetul gros de la mînă.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

policár (policári), s. m. – Degetul gros de la mînă. – Mr. pulicar. Lat. pollĭcāris (sec. XIX), cf. REW 6638. Părerea lui Philippide, II, 651, că acest cuvînt aparține fondului tradițional, este valabilă numai pentru mr.

Intrare: policar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • policar
  • policarul
  • policaru‑
plural
  • policari
  • policarii
genitiv-dativ singular
  • policar
  • policarului
plural
  • policari
  • policarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)