6 definiții pentru police


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

police1 sn [At: DN3 / Pl: ~ / E: lat pollux] Policar (2).

PÓLICE s.n. Policar. [< lat. pollex].

2) poléĭ n., pl. eĭurĭ și eĭe (d. vsl. polediti sen, a se acoperi cu gheață, d. ledŭ, gheață; sîrb. bg. paledica, poleĭ, de unde vine și polégniță, -cniță și póliviță în Ban. Trans.). Gheață supțire care provine dintr’o ploaĭe măruntă care îngheață îndată ce se depune pe petre, ramurĭ ș. a. – Și políce f. (Mold. Rar).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

POLICE [pəlí:s], The ~, grup rock britanic. Constituit în 1976 de Gordon Sumner, alias Sting (voce, chitară bas), Henri Padovani, apoi Andy Summers (chitară) și Steward Copeland (baterie). Stil de fuziune, aflat la încrucișarea genurilor rock, punk și reggae: „Roxanne”, „Don’t Stand So Close to Me”, „Every Breath You Take”. Autodesființat în 1985, foștii componenți urmând cariere solo.

Intrare: police
substantiv neutru (N30)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • police
  • policele
plural
  • police
  • policele
genitiv-dativ singular
  • police
  • policelui
plural
  • police
  • policelor
vocativ singular
plural