12 definiții pentru polenizație polinizație


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POLENIZÁȚIE, polenizații, s. f. (Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului pentru a produce fecundația la flori; proces de fecundație la flori; polenizare. [Var.: (rar) polinizáție s. f.] – După fr. pollinisation.

polenizație sf [At: ENC. AGR. / V: ~lin~ / Pl: ~ii / E: fr pollinisation] (Rar) Polenizare.

POLENIZÁȚIE, polenizații, s. f. (Bot.) Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului (având ca rezultat fecundația la flori); proces de fecundație la flori; polenizare. [Var.: (rar) polinizáție s. f.] – După fr. pollinisation.

POLENIZÁȚIE s.f. Polenizare. [Gen. -iei, var. polinizație s.f. / cf. fr. pollinisation].

POLENIZÁȚIE s. f. polenizare. (< fr. pollinisation)

POLINIZÁȚIE s. f. v. polenizație.

POLINIZÁȚIE s. f. v. polenizație.

POLINIZÁȚIE s.f. v. polenizație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

polenizáție (-ți-e) s. f., art. polenizáția (-ți-a), g.-d. art. polenizáției; pl. polenizáții, art. polenizáțiile (-ți-i-)

polenizáție s. f. (sil. -ți-e), art. polenizáția (sil. -ți-a), g.-d. art. polenizáției; pl. polenizáții, art. polenizáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: polenizație
polenizație substantiv feminin
  • silabație: po-le-ni-za-ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polenizație
  • polenizația
plural
  • polenizații
  • polenizațiile
genitiv-dativ singular
  • polenizații
  • polenizației
plural
  • polenizații
  • polenizațiilor
vocativ singular
plural
polinizație substantiv feminin
  • silabație: po-li-ni-za-ți-e info
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • polinizație
  • polinizația
plural
  • polinizații
  • polinizațiile
genitiv-dativ singular
  • polinizații
  • polinizației
plural
  • polinizații
  • polinizațiilor
vocativ singular
plural

polenizație polinizație

  • 1. botanică Transport, natural sau artificial, al polenului de pe anterele staminelor pe stigmatul pistilului pentru a produce fecundația la flori; proces de fecundație la flori.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00 sinonime: polenizare

etimologie: