POLAROÍD, polaroizi, s. m. polaroide, s. n. 1. S. m. Polarizor confecționat sub formă de plăcuță sau de peliculă, folosit pentru construcția farurilor și a parbrizelor de automobile. 2. S. n. Aparat fotografic care permite obținerea automată a fotografiei, imediat după expunere, cu materiale fotosensibile speciale. – Din fr. polaroïd.

polaroid [At: LTR² / Pl: (1) ~izi, (2-4) ~e / E: fr polaroïd] 1 sm Placă polarizoare confecționată dintr-un material special, folosită pentru construcția farurilor și a parbrizelor de automobile. 2 sn Procedeu fotografic care permite obținerea unor imagini pozitive într-un interval de timp scurt. 3 sn Aparat fotografic cu care se obține automat fotografia, imediat după expunere, cu materiale fotosensibile speciale. 4 sn Fotografie obținută cu polaroidul (2).

POLAROÍD, polaroizi, s. m. 1. Polarizor confecționat sub formă de plăcuță sau de peliculă, utilizat pentru construcția farurilor și a parbrizelor de automobile. 2. S. n. Aparat fotografic care permite obținerea automată a fotografiei, imediat după expunere, cu materiale fotosensibile speciale. – Din fr. polaroïd.^[1]

POLAROÍD s.n. 1. Foaie de celofan folosită pentru polarizarea luminii. 2. Procedeu fotografic care permite obținerea unei imagini pozitive într-un interval de timp scurt. ♦ Aparat fotografic construit pe baza acestui procedeu. [Pron. -ro-id. / < fr. polaroïde, engl. polaroid – nume comercial].

POLAROÍD I. s. m. placă polarizoare utilizată pentru construcția farurilor și a parbrizelor de automobile. II. s. n. procedeu fotografic care permite obținerea automată a fotografiei, imediat după expunere. ◊ aparat fotografic pe baza acestui procedeu. (< fr. polaroïde)

POLAROÍD ~zi m. Placă de celofan, acoperită cu un strat de substanțe speciale, folosită ca polarizor. /<fr. polaroïd

polaroíd s. m., pl. polaroízi

polaroíd s. m., pl. polaroízi