2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
poĭenár m. (d. poĭană). Hoț de lemne din pădure: un lotru de poĭenar (Trans.). Cĭoban originar din satu Poĭana, la apus de Săliștea din Ardeal, și care umblă pe munțiĭ dintre Argeș și Cerna.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
poienar adj. m., s. m., pl. poienari; adj. f., s. f. poienară, pl. poienare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
poienar adj. m., s. m., pl. poienari; adj. f., s. f. poienară, pl. poienare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
poienar adj. m., s. m., pl. poienari; f. sg. poienară, pl. poienare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
poienar, -ă, poienari, -e, (poienaș), s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Poiana. 2. (Locuitor) din Poiana. În Maramureș sunt mai multe localități cu acest nume: Poiana Botizii, Poienile de sub Munte, Poienile Izei. ♦ (onom.) Poienar, Poienaru, Poienaș, Poinar, nume de familie (300 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Poiana + suf. -ar.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||