4 definiții pentru poienar (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poĭenár m. (d. poĭană). Hoț de lemne din pădure: un lotru de poĭenar (Trans.). Cĭoban originar din satu Poĭana, la apus de Săliștea din Ardeal, și care umblă pe munțiĭ dintre Argeș și Cerna.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

poienár adj. m., s. m., pl. poienári; adj. f., s. f. poienáră, pl. poienáre

poienár adj. m., s. m., pl. poienári; f. sg. poienáră, pl. poienáre


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

poienár, -ă, poienari, -e, (poienaș), s.m.f., adj. – 1. Persoană originară din localitatea Poiana. 2. (Locuitor) din Poiana. În Maramureș sunt mai multe localități cu acest nume: Poiana Botizii, Poienile de sub Munte, Poienile Izei. ♦ (onom.) Poienar, Poienaru, Poienaș, Poinar, nume de familie (300 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007). – Din n. top. Poiana + suf. -ar.

Intrare: poienar (adj.)
poienar adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poienar
  • poienarul
  • poienaru‑
  • poiena
  • poienara
plural
  • poienari
  • poienarii
  • poienare
  • poienarele
genitiv-dativ singular
  • poienar
  • poienarului
  • poienare
  • poienarei
plural
  • poienari
  • poienarilor
  • poienare
  • poienarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)