12 definiții pentru pohoț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

POHÓȚ, -OÁȚĂ, pohoți, -oațe, s. m. și f. (Reg.) Persoană ticăloasă, nemernică; persoană destrăbălată, imorală; codoș. – Din hoț.

POHÓȚ, -OÁȚĂ, pohoți, -oațe, s. m. și f. (Reg.) Persoană ticăloasă, nemernică; persoană destrăbălată, imorală; codoș. – Din hoț.

pohoț, ~oață smf [At: CIHAC, II, 272 / Pl: ~i, ~oațe / E: po1- + hoț] (Mol) 1 Proxenet. 2 (Pex) Om desfrânat, imoral. 3 (Pex) Om ticălos Si: nemernic.

POHÓȚ, -OÁȚĂ, pohoți, -oațe, s. m. și f. (Mold.) Persoană ticăloasă, prefăcută, înșelătoare. Atunci pohoața de babă, o cheamă iarăși la dînsa. CREANGĂ, P. 98. ♦ Persoană imorală, destrăbălată; codoș. La amară pine am ajuns! Să-mi înșel fata, s-o vînd ca o pohoață! CONTEMPORANUL, VIII 9.

pohoț a. și m. Mold. desfrânat. [V. pahonț].

pohóț, -oáță s. (po și hoț). Mold. Fam. Mare hoț: pohoața de babă (Cr.).

pahonț m. Mold. 1. cărăuș muscal; 2. fig. mojic, bădăran: ce ai pățit, mă pahonțule? CR. [Vechiu-rom. și Mold. pohoț, mijlocitor neonest (f. pohoață) = rus. POHOTNYI, nerușinat, desfrânat].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pohóț (reg.) s. m., pl. pohóți

pohoáță (reg.) s. f., g.-d. art. pohoáței; pl. pohoáțe

pohoáță s. f., g.-d. art. pohoáței; pl. pohoáțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POHÓȚ s. v. codoș, mijlocitor, proxenet.

pohoț s. v. CODOȘ. MIJLOCITOR. PROXENET.

Intrare: pohoț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pohoț
  • pohoțul
  • pohoțu‑
plural
  • pohoți
  • pohoții
genitiv-dativ singular
  • pohoț
  • pohoțului
plural
  • pohoți
  • pohoților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)