2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
pohlibui vt [At: SIMION DASC., ap. LET. 165 / Pzi: ~esc / E: ucr похлібувати] (Îvr) 1 A defăima. 2 A bârfi.
POHLIBUI vb. (Mold.) A defăima, a cleveti, a bîrfi, a ponegri. După 2 ani, pohlibuindu-l mulți din neprietenii lui cu multe cuvinte rele către împăratul, au căzut la închisoare. URECHE. Etimologie: ucr. pohlibuvati. Vezi și pohlibuitor, pohlibuilură. Cf. amesteca, balamuți, b l o j o r i, mozaviri.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pohlibuĭésc v. tr. (pol. pochlebic, rus. pohlĭébstvovati, a linguși). Est. L. V. Clevetesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
POHLIBUI vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
pohlibui vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
POHLIBUI vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A defăima, a cleveti, a bîrfi, a ponegri. După 2 ani, pohlibuindu-l mulți din neprietenii lui cu multe cuvinte rele către împăratul, au căzut la închisoare. Simion Dasc., let. 165, cf. Scriban, D., Rosetti-Cazacu, I. L. R. I, 223.
- Prez. ind. : pohlibuiesc.
- Din ucr. похлібувати.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||