2 intrări

6 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

pohlibui vt [At: SIMION DASC., ap. LET. 165 / Pzi: ~esc / E: ucr похлібувати] (Îvr) 1 A defăima. 2 A bârfi.

POHLIBUI vb. (Mold.) A defăima, a cleveti, a bîrfi, a ponegri. După 2 ani, pohlibuindu-l mulți din neprietenii lui cu multe cuvinte rele către împăratul, au căzut la închisoare. URECHE. Etimologie: ucr. pohlibuvati. Vezi și pohlibuitor, pohlibuilură. Cf. amesteca, balamuți, b l o j o r i, mozaviri.

pohlibuĭésc v. tr. (pol. pochlebic, rus. pohlĭébstvovati, a linguși). Est. L. V. Clevetesc.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

POHLIBUÍ vb. v. bârfi, blama, calomnia, cleveti, defăima, denigra, discredita, ponegri.

pohlibui vb. v. BÎRFI. BLAMA. CALOMNIA. CLEVETI. DEFĂIMA. DENIGRA. DISCREDITA. PONEGRI.


Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

POHLIBUI vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A defăima, a cleveti, a bîrfi, a ponegri. După 2 ani, pohlibuindu-l mulți din neprietenii lui cu multe cuvinte rele către împăratul, au căzut la închisoare. Simion Dasc., let. 165, cf. Scriban, D., Rosetti-Cazacu, I. L. R. I, 223.
- Prez. ind. : pohlibuiesc.
- Din ucr. похлібувати.

Intrare: pohlibuit
pohlibuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pohlibuit
  • pohlibuitul
  • pohlibuitu‑
  • pohlibui
  • pohlibuita
plural
  • pohlibuiți
  • pohlibuiții
  • pohlibuite
  • pohlibuitele
genitiv-dativ singular
  • pohlibuit
  • pohlibuitului
  • pohlibuite
  • pohlibuitei
plural
  • pohlibuiți
  • pohlibuiților
  • pohlibuite
  • pohlibuitelor
vocativ singular
plural
pohlibuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pohlibuire
  • pohlibuirea
plural
  • pohlibuiri
  • pohlibuirile
genitiv-dativ singular
  • pohlibuiri
  • pohlibuirii
plural
  • pohlibuiri
  • pohlibuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: pohlibui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pohlibui
  • pohlibuire
  • pohlibuit
  • pohlibuitu‑
  • pohlibuind
  • pohlibuindu‑
singular plural
  • pohlibuiește
  • pohlibuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pohlibuiesc
(să)
  • pohlibuiesc
  • pohlibuiam
  • pohlibuii
  • pohlibuisem
a II-a (tu)
  • pohlibuiești
(să)
  • pohlibuiești
  • pohlibuiai
  • pohlibuiși
  • pohlibuiseși
a III-a (el, ea)
  • pohlibuiește
(să)
  • pohlibuiască
  • pohlibuia
  • pohlibui
  • pohlibuise
plural I (noi)
  • pohlibuim
(să)
  • pohlibuim
  • pohlibuiam
  • pohlibuirăm
  • pohlibuiserăm
  • pohlibuisem
a II-a (voi)
  • pohlibuiți
(să)
  • pohlibuiți
  • pohlibuiați
  • pohlibuirăți
  • pohlibuiserăți
  • pohlibuiseți
a III-a (ei, ele)
  • pohlibuiesc
(să)
  • pohlibuiască
  • pohlibuiau
  • pohlibui
  • pohlibuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)