POHLIBUI vb. IV. Tranz. (învechit, rar) A defăima, a cleveti, a bîrfi, a ponegri. După 2 ani, pohlibuindu-l mulți din neprietenii lui cu multe cuvinte rele către împăratul, au căzut la închisoare. Simion Dasc., let. 165, cf. Scriban, D., Rosetti-Cazacu, I. L. R. I, 223.
- Prez. ind. : pohlibuiesc.
- Din ucr. похлібувати.