POHLIBUI vb. (Mold.) A defăima, a cleveti, a bîrfi, a ponegri. După 2 ani, pohlibuindu-l mulți din neprietenii lui cu multe cuvinte rele către împăratul, au căzut la închisoare. URECHE. Etimologie: ucr. pohlibuvati. Vezi și pohlibuitor, pohlibuilură. Cf. amesteca, balamuți, b l o j o r i, mozaviri.